De curand am terminat maratonul de vizionat seriale pentru muieri, asa cum pot marturisi unii. Ma rog, trec peste faza cu feminismul exagerat, idei preconcepute despre misiunea femeii in aceasta lume si in viata masculului mistret si ma apuc sa insir cele "cateva" seriale estrogenate care mi-au facut ochii sa lacrimeze si sufletul sa spere ca se poateeeee:).Ultimele prezente TV in viata mea au fost, in acelasi timp, Anatomia lui Grey (toate sezoanele, revazute si adaugate chiar si pe cele de pe TVR), Neveste Disperate (idem Grey) si Californication (de care am aflat prin bunatatea Iuliei, sa-ti dea Domnul numa sanatate, mama). Inutil sa povestesc cum le savuram, cum le asteptam si cum ma bucuram, imi tresarea sufletelul de bucurie. Aseara am varsat ultima lacrima pentru Grey, pentru fericirea si schiziofrenia ei dar si pt ca toata vara nu mai am la ce sa ma mai uit.
Totul a inceput acum cativa ani cu SATC, si a tinut tot cativa ani, pe fondul unor povesti de dragoste sau nu, unor legaturi intre femei, mereu cu batiste pt ras si hohote pentru plans.
Intr-un sezon eram Carrie, intr-altul Charlotte, ba chiar am ajuns la performanta de a ma identifica si cu Miranda (yes, i did it), cert e ca nu am reusit sa fiou niciodata ca Samantha:))).
Si noi, fete, eram tot 4, pe timpul studentiei cand credeam ca Iasul este New york iar Copoul, acest Fith Avenue al Targului.
Ne-am salvat cu acest serial, am picat in plasa tot cu el, cert e ca ne-a ramas undeva in cotlonul modovinesc si dulci ca graiul.
Am fost la Sex and the City, THE MOVIE, iar senzatia nu a mai fost acceasi, poate ca am crescut, poate ca am filtrat mai bine povestile de amor, poate ca am trecut peste ele; filmul a reusit sa ne transpuna intr-o atmosfera de prietenie sincera intre 4 femei "over 50". Elegant.
Dincolo de fashion, glam, strazile new-york-eze si barbatii frumosi si sexosi, nu m-am schimbat, am ramas Charlotte!
See u girls when we're 50!
asa s-a terminat: 
8 comentarii:
Care din ele e Charlotte?
aia bruneta, imbracata mai elegant. iti pov io despre psihologia personajului, ca sa poti sa ma identifici, da numa la diham:)).
ferme-la, bazz!
si eu am problemele mele. nu stiu daca sunt seinfeld, george sau kramer....ca elaine, in nici un caz! :)
a! cand eram mai mic eram donatello din testoasele ninja. am mai incercat sa fiu jim morrisson, dar nu mi-au placut drogurile si nici cu inspiratia nu stateam prea bine :))
io zic ca esti un melanj intre seinfeld si kramer:).
nu s-a terminat nimic Delia! Cauta Cashmere mafia + Tell me you love me + Lipstick jungle! Mai avem de vazut fetita filme:)
uhuuuu, sounds just perfect:), cred ca-mi iau concediu mai devreme vara asta sau imi angajez asistenta:). te tin la curent cu impresiile. thank you dear lady.
Intamplator, sau poate nu, aceeasi senzatie am avut-o si eu cand am avzut SATC The Movie. Asta poate si pentru ca visam sa-l vad de aproape 2 ani de zile si stii cum e cand iti inchipui o zi mult asteptata si cand e sa vina, nimic sa nu fie asa cum ti-ai imaginat. Pe scurt, imi imaginasem un anume set de Carrie, Miranda, Charlotte si Samantha... dar, desi personajele ramasesera aceleasi, alte actrite le jucau. Mi-era dor de fosta distributie si-atunci mi-am dat seama ca SATC nu e decat un film. Un film prost pentru ca nu exista in viata reala personaje care sa ramana la fel, oameni care sa nu se schimbe si contexte identice ani de zile. Trist, nu?
Trimiteți un comentariu