marți, 17 decembrie 2013

Sexul dupa nasterea naturala

N-o sa va povestesc cum s-a intamplat sa imi reiau eu viata sexuala dupa cezariana, ca asta am facut,  nici daca mi s-a parut usor sau greu, ci doar ca s-a intamplat dupa vreo 2, 3 luni, nici nu mai stiu. Eram asa de obosita si fricoasa incat nu m-am ingramadit chiar prima sa incerc:). Stiu povesti de succes cu femei care si-au reluat viata sexuala usor, dupa fix 6 saptamani de la nasterea naturala, altele cu greu dupa luni bune, oricum ar fi, e greu si depinde de fiecare corp si de psihicul femeii, dar si de modul in care ai nascut. Si de un sot care sa te inteleaga si sa nu puna presiune prea mare, dar nici sa te lase un an in plata ta, ca asa nu te mai reapuci ever de sex. Mai jos va las un link din emisiunea la care am lucrat un an in care fix medicul cu care am nascut, Catalin Haiduc, a venit in emisiune si a vorbit asa frumos despe un subiect sensibil. Ii mai multumesc inca o data ca a fost dragut si a acceptat invtatia mea. Recunosc, a fost un pic ciudat, dar hei, nu stii niciodata cand mai ai nevoie de om:).

Materialul acest face parte din campania lansarii noului canal Youtube Totul despre mamehttp://www.youtube.com/watch?v=DWacJ0SWX1Y&feature=youtu.be.

luni, 16 decembrie 2013

Despre slabit si alti demoni (P)

Pare, din ce scriu, ca drama vietii mele acum e sa slabesc odata si sa redeveni frumosi si fericiti ca altadata. Zic, redevenim, ca amandoi suntem cu ceva kg in plus. Pare, insa nu-i chiar asa. Cum spuneam in postarea de mai jos, cred ca sunt pe drumul de echilibru mental, dar si ponderal, si incep sa ma impac cu mine. Insa, nu inseamna ca o sa ma duc la Mec ca apucata. Am inceput, odata cu diversificarea lui Luca sa fiu mai atenta la ce mananc, cum mananc si mai ales de unde. Nu-i niciun secret ca puii si lactatele pe care le avem in casa sunt din surse cat mai sigure, ca sa nu zic bio ca iar o iau razna unii numai la vazul acestui cuvant. Am cautat sa inteleg, in acelasi timp, de ce e mai bine sa mananci unt gras decat unul plin de apa, de ce carnea trebuie atent controlata sau de ce zaharul e dusmanul nostru pe Pamant. Dupa lupte lungi cu parintii nostri, care nici acum nu inteleg de ce dam bani pe mancare adusa la usa, sau de ce ii servesc cu zahar brun nerafinat in cafea, sau de ce am aruncat toate uleiurile proaste din casa, nici acum nu avem un diagnostic prea bun de la ei.
Maica-mea ma cearta ca is critica cu ea atunci cand prajeste in ulei de masline extravirgin sau ca nu o inteleg de ce bea lapte de vaca dimineata pe stomacul gol, desi are colita, iar soacra-mea crede ca il tampim pe copil daca nu ii dam kinderas in fiecare sapamana. Va dati seama ca e o intreaga coalitie generala si o discutie asa de lunga, asa cum si sotul a purtat-o pe blog la el, incat mi se ia, si aleg sa fac asta: sa fac ce cred ca e mai bine pentru noi si sa nu ma mai consum.
Insa, sa consum chestii facute in casa, gen biscuitei, saratele, ciocolata raw, tarte din fructe.
- Dar ce te faci cand copilul e la bunici? ma intreaba prietenii?
- Ii dau la el in pachetel desertul pe care il am in casa sau, daca nu am, le cumpar eu si le trimit bunicilor sa le aiba in dulap. 
Si merge strategia,  in ambele cazuri: aici, le cumpar on-line, de obicei de pe diferite site-uri, iar la mama, in Italia, caut un anumit brand de dulciuri bio,vegan, fara zahar fabricat fix la ei in tara, si care se cheama La Finestra sul Cielo.
Fain, nu? Si mai fain e ca aici il gasesc la BioMania, care are multe tipuri de deserturi indulcite natural, si pentru copii cu alergii la proteina animala sau caseina, fara lactoza, deci sunt si vegane. La noi in casa nu lipsesc acadelele, si mai nou, descoperirea mea recenta acest lapte vegetal bio din orez cu nuca de cocos  care mi se pare mai delicios si mai sanatos decat laptele de vaca. Si care pe mine nu ma mai baloneaza iar lui Luca nu ii mai creeaza mucus in gat.
Am mai decoperit, tot in brandul asta italian, si niste biscuiti buni de rontait peste tot: stai la scris la laptop, rontai un biscuite, in masina la drum lung, in loc de stiksuri, bagi un biscuitel in forma de animale din jungla, si tot asa:). 
Am mai incercat o ciocolata bio care nu m-a prea dat pe spate, insa imi propun sa mai comand acu de Sarbatori batoanele astea faine.
Bineinteles ca vom avea dulciuri si noi de Craciun, sau chestii traditionale, ca e pacat, insa acolo unde pot minimaliza cantitatea mare de zahar si cacao si unde accepta si copilul, dar si sotul, nu ma dau din laturi. Nu suntem deloc vegani, desi eu simt ca mi-ar fi mai bine macar o perioada, nici ahtiati dupa zona bio care e scumpa, asta e adevarul, insa intre a manca cremwursti saptamanal sau salamuri proaste, ori ciocolata la greu, aleg sa caut si variante un puc mai safe pentru noi toti. Si merge, de vreo 2 ani, e ok, nu am falimentat.
Craciun fericit si fara prea mult zahar!

marți, 3 decembrie 2013

Apropo de mine

Am gasit niste poze vechi cu mine, tot din vremuri in care ma plangeam ca-s plinuta. Cred ca aveam 52 kg si eram nebuna la cap, acu am 57 si as da orice pentru 55:). Iaca:

Sunt poze de acum 4, 5 ani, daca nu chiar 6 ani, dar cine mai numara anii? Ideea e ca vad ca mereu am fost nemultumita de cum arat, de greutate, dar si de chip. Deci, nu are legatura cu kg depuse. E drept, mi-a placea sa am brate lungi si slabe, abdomen plat si fara solduri, insa daca nici la 42 de kg, cand nu aveam nicio forma nu eram multumita de mine, baga sama ca niciodata nu o sa ma potolesc, si ca mai bine ma caut la cap.
Culmea e ca, acum, cu 8 kg in plus fata de media mea de confort incep sa ma simt bine cu mine, si sa fiu din ce in ce mi sigura de mine. De ce pun poze cu mine ca o apucata? Pentru ca de cateva luni, si as face bine sa ma tin, sunt sub obladuirea si consultanta unei femei care imi demonstreaza zilnic ca se poate sa-ti accepti destinul. Loredana Stefan este mana mea intinsa de prin septembrie, ea ma ajuta si ma ghideaza prin lumea nutritiei si a iubirii de sine, pentru ca sunt doua lumi strans legate, si care imi transmite un calm imens. Lore este Instructor pentru Sanatate - CHHC (Certified Holistic Health Coach) din partea Institute for Integrative Nutrition din New York si marea mea sansa sa ma trezesc la viata si sa ma accept odata, prima oara in 31 de ani. E greu, e o lupta cu spiritul mai mult decat cu apetitul de mancare, si e o invitatie minunata in a ma cunoaste. Invat multe de la ea si prin ea si sunt tare fericita ca am ajuns sa ne influentam cumva vietile.
Acu arat asa si sunt sigura ca voi ajunge sa arat si mai bine, in termeni de kg, insa cel mai important, simt ca incep sa cresc mental si spiritual, pentru ca imi dau ragaz, o iau mai usor: