joi, 27 august 2009

eu sunt madonna

scriu din trenul inspre bacau,inca stationat in buzau,din cea mai darapanata gara,cu reclame din 94,gara care pe jumatate dezafectata.vreau sa scriu postul asta d o ora insa 3g-ul nu bate bine spre moldova. De fapt voiam sa ma laud ca,aseara la concertul Madonnei, am facut baie d vedete.am avut un loc asa d bun şi aerisit incat n-am simtit spiritul cocertului,avand senzatia k suntem in fata tv-ului.dar d fapt voiam sa zic k pe langa noi au trecut si i-am adulmecat pe:fetita cea mica,neagra si adoptata a divei,fata mare,lourdes,iubitul juvenil al divei care o tine in brate pe a mica,paul oakefold si al lui fular turcoaz dar si alte vedete locale: silvia dumitrescu,fata lu basescu,a mare, alexandra ungureanu si cel mai important,sotul divei blondy,cel cu fatza d proxenet.altfel,concertul ş-a auzit bine din fata,unde nu a fost praf,diva e o bunaciune d plastic iar showul a fost perfect.totusi,dc mai dadeam si banii pe bilete si stateam in spate in prafalau,o impuscam eu pe madonna,nu mossad-ul.sunt tot in gara la buzau,ca nu degeaba fac 5ore pan la bacau.cate 15min in fiecare statie,sa ajunga la toata lumea.p.s.dc ma mai tine banda,scriu si despre povesti auzita in tren,relatare d la fata locului.gata. Am demarat.

luni, 24 august 2009

Prima ameteala

Dupa o saptamana fix de dieta ma resimt. Nu stiu dc e inscris in tratament, dar azi sunt impuscata in cap, cu o migrena imputita. Corpul nu imi raspunde la comenzi, mi-e sila de pui deja si as manca numai chestii de puf, habar nu am ce. Deocamdata am dat jos 1,5kg, dar raman pe baricade. Ma tot gandesc la cauzele ametelii: ceaiul care-ti rupe burta in doua, faptul ca sambata si duminica am devansat cu 2 ore mesele pretuite sau ca am poftit la gratar de porc?
Ma tin tare inca 2 saptamani, renunt la ceaiul killer queen si trec pe echinaceea. Doamne ajuta!

vineri, 21 august 2009

Cea mai sexi ziarista

Catavencu s-a pus pe ales dintre cele mai cele ziariste romance. Si cum in top se afla si fosta mea colega de suferinta si cea mai sexi ziarista din presa scrisa, va indemn sa o votati cand va veni vremea. Merita votul vostru nu numai pt articolele scrise, cat pentru faptul ca am sprijinit impreuna treptele de la BCU, Academie si Catavencu si mancam de la impinge tava, cand ne-a fost greu.
Pentru Andra, cu drag si dati cu votul. Nu lasati sa castige blonde plastifiate peste tot!
Sa iasa Adevarul la suprafata, pardon, Cotidianul:).

joi, 20 august 2009

Din nou, silueta

Acest text este dedicat celor care nu contenesc cu replici de genul "ai mai pus pe tine","grasuta dar frumusica", "ai grija de corpul tau, e oglinda ta" sau directul " te-ai mai ingrasatttt??", inclusiv partnerelui de viata, care spera ca va avea o mireasa scheletica si sexi, nu? Well, all of you, dream on!
Sigur ca sustin libertatea de idei si in gandire si ca urasc judecatile de valoare, fara valoare. Insa mi-a ajuns pana peste cap sa zambesc tamp sau chiar sa ma scuz cand mi se spune ca cele 5 kg in plus s-au cam depus unde nu trebuie. Si mereu ma intreb daca acesti oameni preocupati de greutatea mea nu-si pun nicio clipa problema ca EU MA VAD in oglinda, VAD si SIMT cum mi se aseaza hainele pe mine, SUNT CONSTIENTA de pufosenia dezgustatoare a celor 5 kg adunate intr-un an de zile. Prevad niste zambete naive care mi-ar putea spune ca 5 kg nu inseamna nimic; ba uite ca sunt dramatice, la o inaltime de 1,55. Atat avem, cu asta defilam.
In viata mea de viitoare silfida am fost piele si os, la 42 de kg, pe vremea cand credeam ca tre sa lupti pt dragoste, cand nu mancam, picam pe strada si eram mereu bolnava de ametita ce era. Dar vremurile alea s-au dus si nu vor mai veni niciodata.
Acum, s-a ajuns chiar sa mi se reproseze ca iubesc, ca mi-e bine, si uite dom'le ce s-a mai ingrasat. WTF?? E prea linistita si are o viata mult prea frumoasa, de asta mananca ca vaca.
Well, vaca nu mananca pt ca organismul nu-i permite sa digere anumite alimente precum carnea prea grasa, mancarurile grase si unele combinatii bomba care n-ar trebui sa existe in niciun meniu: sarmale cu carnati, carnati, slana, varza calita, etc. Deci eliminam aceasta varianta si ramanem la lipsa efortului fizic, vezi sportul.
Si da, aici imi fac mea culpa, fata de mine, ca asa cum am mai zis, nu-s deloc o sportiva si deocamdata nu am gasit nicio varianta care sa ma prinda f tare. Daca rolele se pun, atunci sunt pe drumeagul cel bun.
Ii cer scuze Laurei, ca nu m-am tinut de cuvant si nu m-am mai dus la sala cu ea, insa decat sa vin de rusine, mai bine nu vin deloc.
Revenind la aceasta post care ma va costa acasa, de 3 zile am inceput o dieta de la nutritionist, care e f misto si light, deloc stresanta si in care mananci cam tot simtul. Frumusetea ei e ca nu ti-e foame niciodata, ceea ce e minunat. Pentru cat vreau eu sa dau jos, ar trebui sa o tin maximum 2 luni, asa ca ma inham la aceasta sarcina placuta, pana acum, nu pentru mama, sotul, matusi sau prietene dragute, ci pt mine.
Ne vedem la nunta cea mai pufoasa din lume:)).

LE: postul este si pt Silvia si Rodica pt ca au fost supportive. Sarumana

luni, 17 august 2009

Fara identitate

Pierdut cartea de identitate si bonuri de masa, luna august 2009. Nu stiu ce e mai tragi-comic: faptul ca am ramas fara bani de mancare la serviciu sau ca nu mai am niciun act de identitate viabil, fara domiciliu si fara date de identificare? Pasaportul imi e expirat, si fara carte de identitate nu il pot reface; certificatul de nastere este distrus in proportie de 70% si zace undeva, lipit si raslipit. Nu stiu ce sa fac acum? il declar pierdut? Unde, ca nu-s din capitala? Si cu bonurile cum fac? O sa le mai recuperez vreodata? E, totusi, vorba de mancare in valoare de 80 de Ron, nu-s de ici de colo.

Bacaul, vara 2009

Ne-am intors din orasul meu natal, unde timp de 2 zile am dormitat pe noi incontinuu, ne-am mutat dintr-o camera in alta, am mancat, dormit, plimbat si iar mancat. Ca la bai. Pentru munteanu de Dedi, Bacaul reprezinta locul ideal de vacanta la pensie, unde te culci la ora 10 si te trezesti la 10, casti, mananci, iesi un pic din casa, te plimbi pe strada principala si faci vziite la rude. Ca sa nu se plictiseasca nici de data asta, am schimbat meniul. Am vizitat "suburbiile", adica stradutele si cartierele mai indestulate, cele 2 parcuri (unul mare, altul minuscul) si am mai zabovit si pe la terase. Ne-am clatit ochii cu cel putin 10 mirese venite in acelasi parc, sa faca poze, in aceleasi pozitii, cu aceiasi trandafiri, fantani arteziene si probabil aceiasi nuntasi. Am facut si poze dar suntem in pom cu sistemele pc din casa, asa ca mai dureaza.
Probabil ca vom mai face o vizita in Bacaul de septembrie, special, ca sa facem o comparatie. Viata in provincie te stoarce de energie, desi nu faci nimic.

joi, 13 august 2009

Leapsa meritata

Pe picior de plecare spre Bacau, imi fac temele rapid si iau leapsa de la doamna bp, care m-a pedepsit pentru ca m-am bagat intre oamenii mari. Adica sa fac o lista cu cateva lucruri care imi plac sau despre care mi-ar placea sa vorbesc la o cafea, in gradina. Lista e scurtissima, pentru ca as putea vorbi despre dormit, singurul lucru pe care il iubesc lpana a nemurire. Insa imi aduc aminte si de alte lucruri care ma fac fericita, de-a binelea.

1. sa ajung seara acasa, unde-l gasesc pe Dedi holbat la usa si cu gura la urechi
2. salata lui Dedi si grija cu care o prepara
3. sa imi sustin viitorul sot in toate actele-i artistice caracteristice
4. dimineata, la cafea
5. sa stau in gradina
6. sa ma plimb in locuri vechi dar noi:)
7. rucola si salata de rucola cu ulei de masline si parmezan
8. sa ascult
9. sa fiu libera
10. sa cumpar carti, rochite, cosmetice;

marți, 11 august 2009

Next: Bacau

Orasul leaganului copilariei sau a toboganelor ruginite din cartier, langa piata. Acolo ne vom indrepta pasii bacovieni in week-end, prilej cu care Dedi isi va revedea viitorii socri si va trebui sa socializeze cu ei, iar eu parintii surghiuniti de ani de zile. E greu sa ai o relatie cu parintii prin corespondenta si sa te vezi o data pe an, niciodata de Paste sau Craciun. E mai greu decat daca ai conveitui cu ei zilnic. Revederea e placuta dar amara. Nu stii cum sa ii iei, de buni, de rai? Exista mereu pericolul sa dai peste o mama mai slaba decat o stiai in copilarie, cocheta si la curent cu blogurile si picassa. Sau care vine cu idei occidentale de nunta. Mai grav e cand dai peste un tata care ridica greutati, la 52 de ani, ca sa se mentina, si care tine dieta. Dar oricat de ciudati ar fi, tot parintii nostri sunt.
Vom fi in deplasare cateva zile, timp in care vom incerca sa imortalizam ce a mai ramas dintr-un oras cotropilt de Sechelarii si Hrebenciuci. Revenim cu vederi si impresii.

vineri, 7 august 2009

Criza bate cosmetica

Si de data asta o spun cu gura plina. Daca pana acum aveam semne "discrete" ale crizei (disponibilizari, salarii injumatatite, prieteni cu concedii amanate), acum ma crizez eu de-a binelea. Criza asta a inchis 3 cabiente de cosmetica pe care le frecventam, in functie de timp si de zona. Si acum alerg sa caut cabinete care se ocupa cu activitati de raschetare epiteliala. Poate suna penibil ca in timp ce altii abia au ce manca, eu ma scarpin in fund, insa e doar un exemplu de ce se intampla cu firmulitele de bloc si de colt de strada. Nici nu vreau sa ma gandesc ca s-ar putea inchide magazinasul alimentar de la parterul blocului, ca atunci chiar am ramas fara de-ale gurii.

miercuri, 5 august 2009

Prea liniste

Bicicleta nu mai scartaie pe parchet, seara si dimineata. E uitata intr-un colt, stramba, trista si-s cauta stapanul. Tricoul de bicicleta este atarnat pe sa, in semn de protest. Papucii lui de casa sunt aruncati in mijlocul camerei, dar mi se pare ca stau asa de bine incat nu ma gandesc sa-i mut deloc, inca 3 zile. Pantalonii de dormit au dormit cu mine iar perna lui favorita mi-a racit noaptea. Linistea de dimineata nu e normala la noi in casa iar tropaitul si stangacia lui cand deschide frigiderul mi-au lipsit azi, la ora 7. Dedi e in concediu fortat la tara, unde munceste si se odihneste. Eu sunt fortata sa raman in Bucuresti ca sa aduc o paine pe masa casei noastre. Mai sunt 3 zile pana ne reunim si parca trec greu. Vreau doar sa ies pana tarziu ca sa pot adormi repede.