marți, 31 ianuarie 2012

Intrebari si retoricale

Dupa ce ti se naste primul copil, imediat esti intrebat daca il mai faci pe al doilea. Primul nostru raspuns, cam cand avea Luca 2, 3 luni, a fost ca da, dar mai vedem cand. Sigurrrr mai facem unul, cum sa ramana singur copilul pe lume?
Pe la 5 luni, cand eu eram praf cu nervii, somnul si alte cele hormonale, raspundeam in cor taios: NU, unul e de-ajuns!
Acu, dupa 9 luni, zicem ca nu stim, nu suntem siguri ca ne tin fraiele si ca vom fi odihniti pentru inca un bebelus care se trezeste de nspe ori pe noapte. Azi noapte, de ex, s-a trezit din jumate in jumate de ora. Deci, nu stim!
Nu stim daca peste cativa ani, sau mai multi, sau chiar deloc. Deci, nu ne mai intrebati:)!
Cumva, cochetam cu ideea unui al doilea copil peste vreo 6, 7, 10 ani chiar, dar numai din ratiuni egoiste care sa ne faca batranetea mai incitanta. Cui ii place o pensie plictisitoare, singura si fara probleme de scoala de rezolvat?;)
Oricum ar fi, argumentele de genul: se joaca impreuna cand sunt mici, invata sa imparta sau ca o sa fie bland cu copiii nu ma conving. Stiu doar ca fratii au relatii frumoase in majoritatea cazurilor la maturitate, prea putini in copilarie, mai ales in cazul celor cu diferenta mare intre ei. Eu zic ca e o loterie, in orice caz, deci mai vedem!

joi, 26 ianuarie 2012

Tratat de antropologie filosofica. Al meu

Niciodata nu am fost mai neingrijita fizic si mental ca acum in perioada maternitatii. Niciodata nu am fost mai neepilata, mai nepieptanata, mai nevopsita, mai nedormita, mai nemanichiurata, mai nemancata, mai netihnita, mai neplimbata, mai ne, mai ne si tot asa. Nu am mai scris un text care sa imi faca placere sa il recitesc de 11 luni. Nu am mai lucrat de fix un an. Nu am mai fost la un film de 11 luni iar la un concert de 8 luni. Stiu precis toate aceste detalii pentru ca le-am trait intens atunci cand a fost cazul stiind ca nu voi repeta experientele prea curand ori prea relaxata. In antiteza, anul trecut pe vremea asta eram insarcinata in 8 luni jumate si eram mai frumoasa si mai vioaie ca niciodata. Asta mi se spunea si asta vad si eu in poze, sigur comparand cu ce sunt acum dar si cu perioada de "feciorie". Tot atunci lucram inca de zor si cu mult spor pentru 3 proiecte independente si diferite intre ele, eram plina de viata, odihnita si dornica de si mai mult. Eram ingrijita, cremuita, epilata si cu unghiile facute. Eram coapta. Asta credeam! In fapt, asa cum sunt acum, intr-o stare mentala sinonima cu o nava esuata in port, sunt fericita! Niciodata nu am fost mai fericita, linistita, implinita si asezata ca acum. Cu toata degringolada copilului, schimbarii, ajung, incet, incet sa ma impac cu noua stare. Cred ca primul an cu copil e cel mai greu, nu doar ca ala micu urla si nu stii cum si ce sa-i mai faci, ci pentru ca e greu sa te accepti. Noua "eu" e foarte diferita de vechea "eu", ele se bat zilnic, mai ales in rarele momente de intimitate, seara la dus, in timp de introspectie. Ce mi se pare trist acum din toata afacerea asta e ca acu cand ma obisnuiesc cu mine, cu copilul si imi face placere si mai multa sa stau cu el acasa si sa ne jucam, sa lenevim si sa ne plimbam aiurea, tre sa ma scutur bine si sa ma apuc de lucru. E frustrant si tare datator de insomnii in ultimele nopti. Caut solutii, ma framant, caut jobul ideal!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Infantul nostru

Danseaza, rade, chicoteste, ne gadila, ne pupa, se miorlaie, trage de pantalonii nostri prin casa, e scai dupa mine, repeta cuvinte trunchiate, intreaba in limba lui, ne cheama, tipa de fericire cand ne vede dimineata, se agata de orice numa sa fie si el in mijlocul actiunii. Ii spunem "curiosu'". E un dulce si e al nostru.

marți, 17 ianuarie 2012

10 luni

Am ratat din nou aniversarea celor 10 luni de Luca, nu stiu cum fac de uit mereu sa consemnez. Dar nu am uitat sa sarbatorim, sa il pupam, sa il iubim si mai si. Crestem impreuna cu el si ne minunam in fiecare seara, dupa ce il culcam, de cat e de frumos, destept si comic. Cred ca asta e definitia lui Luca al nostru: e comic si pus pe sotii. Stie sa faca glume si ne miram de fiecare data de cum il duce capul. De ex, se ascunde dupa draperii si iese de acolo cu chiote si rasete cautandu-ne cu ochii. Sau dc ma aplec sub scaunelul sa curat tornada pe care o lasa dupa fiecare masa, ma cauta cu mainile si picioarele sa ma gadile si sa radem impreuna.
Sunt 10 luni deja de cand viata noastra e total diferita si abia de curand am invatat sa accept schimbarea, dovada ca m-am relaxat destul de mult. Invat de la Luca zilnic sa il accept asa cum e si sa ma accept asa cum am devenit si cred ca asta e reteta pentru noi 3.
Noi suntem fericiti cu el, sper ca si el cu noi.
Sa ne traiesti, flacau semi-biped!
Ps. Face deja pasi, acu merge, offff!

joi, 12 ianuarie 2012

Casa noastra

In noiembrie am facut o sedinta foto pentru numarul de decembrie al revistei Casa si gradina. Nu o sa postez toate fotografiile din casa, ci doar cateva care au fost scoase la montaj si care noua ne plac pentru ca sunt rare cele in care aparem toti 3.

luni, 9 ianuarie 2012

Cautam o tanti

Nu credeam ca o sa mi se intample mie, dar asa e viata, te bate cu propriile arme. Nu credeam ca tocmai eu o sa zic asta, dar adevarul e ca prefer sa mai stau acasa cu copilul decat sa ma apuc de munca. Oricat e de greu si de solicitant si un pic de alienant, as face orice sa mai stau macar pan la 2 ani cu Luca. Dar nu-i dupa cum vreau eu, asa incat din martie nu o sa mai fiu asistata social de statul roman si va trebui sa imi gasesc un job. Ceva. Un part time care sa imi permita sa lucrez de acasa, sa aduca ceva banuti cu care sa platim scutecele si mancarea copilului, si in acelasi timp sa pot sa fiu si cu ochii pe el. Dar ca sa pot lucra de acasa imi trebuie pe cineva care sa stea si sa imi intretina copilul cat dau niste mailuri, telefoane si fug la niste intalniri. Nu cautam o bona, nu-mi place ideea de bona, mi se pare rece si taios. Cautam o fata, doamna, tanti care sa se joace cu Luca, sa ii dea de mancare si care poate sa si reuseasca sa il culce la pranz. Deocamdata eu ma ocup exclusiv de adormit copilul pt ca adoarme la san, dar poate in timp, la somnul de peste zi va reusi sa adoarma si altfel. Divaghez si o dau in altele. Deci: daca stiti pe cineva interesat sa stea cu copilul Luca, dati un semn.
Avertizare obiectiva: Luca nu e un copil comod, are nevoie de atentie exclusiva, plange dc e lasat singur in camera, se joaca singur in toata casa doar daca e cineva in imediata lui apropiere, nu mananca mai deloc, sta maximum o ora in carut afara si vrea f mult in brate si dragalit. Ia sa vad acu cin se mai baga:).

duminică, 8 ianuarie 2012

Imagine de sfarsit de an

Cu un Luca mucios dar curios, cu noi nedormiti dar linistiti ca in cele din urma o sa-i treaca mucii cei verzi si innecaciosi ai copilului, nu prea avem chef de socializat, asa ca ma gandesc la ultima "editie sociala". E vb de Rev. Cred ca poza de mai jos rezuma cel mai bine starea cu care am incheiat anul si cu care l-am intampinat pe asta nou: chicoteala, ras pe infundate, stare de bine, relaxare si afectiune. Asa ne-am distrat noi de Revelion, un grup de 12 adulti si 8 copii, Revelion mai reusit decat multe alte petreceri de sf de an in care o lalaiam pana dimineata si o ardeam pe dansuri aiurea. Si partea funny e ca nu mi-e prea dor de party-uri nebune cu adulti cu aburi in cap.

luni, 2 ianuarie 2012

Vrute si nevrute

Imi fac o lista cu chestii de bifat in anul asta, mai mult ca sa trag de mine si sa ma mobilizez. Statul acasa cu copilul are si minunata calitate de a te blegi, lenevi intelectual si de a trage mata de coada cand e vorba de munci cu creierul.
In speranta ca pan la sf lui 2012 imi vor reveni toate sinapsele, iata ce imi propun, dragi telespectatori:
- Sa imi gasesc proiect/proiecte/colaborari care sa imi permita sa stau si sa lucrez cu un picior de acasa, altul pe la intalniri in oras si ambele maini pe copil; de ochi nici nu mai vorbesc. Daca nu, macar un job part-time, macar pana in toamna cat sa ne descurcam decent cu banii, ca garderoba mi-e clar ca nu mi-o schimb.
- sa ma reapuc de scris
- sa ma reapuc de citit
- sa vad Londra sau ceva din Germania
- sa imi vad parintii mai des, asta insemnand calatorii mai dese la ei
- sa fac campaniile sociale pe care le am in cap de ceva vreme
- sa fac Talciocul Urban mai bun si mai social
- sa avem timp mai mult pentru noi 2
- sa merg la teatruuuu
- sa mergem amandoi seara la concerte
- sa reusesc sa il alaptez pe Luca inca un an
- sa dorm putin dar bine