N-am mai scris mondenitati de pe la interviuri de frica sa nu ma prinda seful, fostii sefi, colegi si alte cunostinte ca dau din casa. Imi fac ante-scriptum un mare MEA CULPA si dau din birou.
Acum cateva saptamani, o tipa vine pt un post necalificat dar destul de decent cu un sef f dragut. Ii descriu in cateva cuvinte postul, cu singurul amendament ca locatia este undeva la Domnesti, pe sos de centura; ea se uita cu niste ochi bulbucati si prost machiati, asculta, se gandeste si zice:
"TU, da'i cam departe, stii? Io vreau ceva aproape, adica cat sa cobor din bloc si hop, sa gasesc pe acolo, prin cartier. Asa ceva n-aveti?"
Mustacesc a amuzament, desi jur ca dc aveam o bata pe birou, faceam una nefacuta, ma abtin si ii raspund frumos, cu mainile pe rochita, ca nu, n-avem marfa din asta.
Zice: "Lasa ca ma duc sa vad cu arata fabrica, dc TU zici ca e ok si ma hotarasc io pe loc. da-ti zic, si salariul e mic si nu....nu cred ca mi s-ar potrivi"
Da..poate la sapa ti-ar sta bine, dar nici acolo nu cred ca te-ai califica.
Evident ca nu s-a dus, desi i-am desenat cum sa ajunga si i-am trimis toate numerele de autobuze posibile.
Alta, rezumand, imi zice intr-o zi, foarte afectata: "Doamna, nu pot accepta un post tocmai in Pipera, e ff departe si nu stiu dc va imaginati ce e dimineata si seara la metrou?Eu nu pot sa merg atata si mai ales prin aglomeratie, transpiratie si sa mai si schimb trenurilee???"
Nu pot explica ce nervi a reusit sa trezeasca in mine aceasta muiere. Detaliez altadata, poate chiar o leg de povestile blogului Anti-Metrorex. Cine stie. In viata mea, TOTUL este posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu