joi, 28 februarie 2008

Sogni d'oro

Un nou trend printre tinerimea vioaie a acestui secol, decima in stanga si in dreapta. Somnul si odihna. Pentru esantionul de varsta 23-28 de ani, odihna a devenit un nou hobby. Pleci de la serviciu, tinta, spre pat, spre stat intru odihna.

Ce faci in week-end? Dorm si as cam vrea sa ma mai odihnesc un pic.
Iesi in seara asta la o cafea ? Bai nu pot, m-as duce acasa sa ma culc, sunt f obosita.
Si ce-ai mai facut in ultimul timp? Pai nu prea am mai iesit ca am profitat sa stau in casa si sa am odihnesc.
Mergi cu noi la munte in week-end? Hmm, nu prea am bani, plus ca as mai recupera din somnul pierdut.
(te suna parintii) Ce mai faci copile, cum e la serviciu? Pai mama, e bine numai ca e cam obositor, simt ca nu ma pot odihni indeajuns.
Bun si dc nu ai iesit aseara, macar te-ai odihnit? Da, bai , am dormit dar tot ma simt ca si cum as mai dormi 3 vieti.

si astea sunt cateva mostre din discursul preferat al tinerior din zilele noastre:). ma duc sa-mi beau cafeaua sa-mi treaca somnul.

marți, 26 februarie 2008

Goana dupa cariera linistita

In 2004 eram in Iasi, inca la facultate, si in grupul meu de prieteni, se vorbea despre migratul in masa la Bucuresti, unde e viata, unde sunt locuri de munca adevarate, unde poti sa-ti construiesti cariera care te va fi dus pe culmile succesului si a recunoasterii sociale (mai ales printre vecinii care te stiau plecat de acasa). Citeam orice venea de la Bucuresti, eram informate si avide dupa o adiere ce mirosea a capitala.

In 2005 am facut-o, am migrat spre orasul viselor, urmand sa culegem laurii jurnalismului de orice tip. Eram in gasca, eram misto, eram niste tipe care aveau curaj sa se intoarca in orasul natal si sa zica: Eu nu am chef sa ma ingrop in provincie, eu vreau aer de capitala.

In toamna lui 2005 aveam deja job-uri, care mai de care in alte domenii, dar oarecum cu tangente in media. Destul de indepartate.

Si am intrat in hora carierei, chiriilor, metroului, programului prelungit, schimbatului de job-uri, schimbatului de prieteni, a stresului si a ulcerului provocat tot de el. Eram corporatiste, eram on the market.

In 2007 deja obosisem, eram satule de stat peste program si de socializat cu colegii, case schimbate si iesiri la restaurante. Acum profitam de rata somajului cautam servicii cu programe fixe, viata sociala si personala imediat dupa serviciu, plecari din Bucuresti cat mai rapide. Suferim de hedonism

La radio de ma vie c'est toi


Saptamana trecuta am aflat despre mine ca nu sunt de gasca, cool, moderna ci ca sunt invechita. Defectul meu este ca am radio in casa, si , culmea, il mai si ascult , in loc sa deschid televizorul (de fapt TV-ul merge pe mute, radio-ul canta iar laptop-ul face download). O prietena vine in vizita si exclama cu siderare ca "cine mai are in casa radio, in vremea noastra"? Pe moment mi-am dat dreptate, adica, cumm, nu-s modernaaaaa? hm....am rumegat informatia si abia azi noapte, subconstientul s-a trezit din inconstient si mi-a zis ca : fata, trezeste-te si da drumul la radio!

Azi sunt constienta ca e bun la casa omului un radio, vechi, nou, ca ne-am face noi fara cotele apelor Dunarii:). happy with my radio tunes.

luni, 25 februarie 2008

Trenule, masina inghesuita

Week-end-ul acesta am fost calatoare in mijloace de transport multiple: metrou, masina, tren, taximetru, culminand la o nunta:). Drumul a fost, evident, pe DN1, lung, inghesuit, static dar de ajuns la destinatie am ajuns si am si dansat. Partea anevoioasa a fost intoarcerea, executata cu stil in Rapidul Brasov-Bucuresti, Via Ploiesti, cu plecare de la linia 1, la orele fixe, 15.40.
Marea descoperire a fost deslusirea cuvantului Rapid, in acceptiune feroviaro-neaosa. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vrut sa-mi ocup locul, cu pret intreg, loc pe care nici macar eu, de la mare-mi inaltime si greutate, nu l-as fi putut ocupa. Era vorba de un scaunel inghesuit "pentru copil", la geamul inclinat si mizerabil, dintr-un compartiment, gen carlinga unui avion, cu 60 de locuri. N-as fi suferit atat daca, pe timpul calatoriei, nu mi-ar fi amortit genunchii iar cuvantul rapid, n-ar fi capatat si veleitati olfactive de diferite grade. Totul a culminat cu apropierea trenului in gara, eveniment cu care calatorii romani s-au precipitat spre usi, cu bagaje si skiuri cu tot, nemaitinand cont ca pe interval nu incapeau nici ei in picioare.
Surpriza frumoasa a fost ca la Bucuresti erau 12 grade, la ora 7 seara si am dormit cu geamul deschis:)

vineri, 22 februarie 2008

A patina sau a nu patina...e greu de ales



Citesc despre vedetele ghetii internatioane, vad filmulete cu patinatori superbi, fete care zboara pe ritmul scartaitor al patinei, danseaza, toti sunt niste sensibili. Pare un sport minunat, gratios, barbatii sunt minunati, frumosi pe patine. La ora la care scriu acest post, au trecut 6 zile de cand am pus pentru prima oara patinele in picioare. Si inca mai am febra musculara, de unde am dedus ca nu am nicio treaba cu any sport. In afara faptului ca am impresia ca piciorele arata mai bine de cand cu jumatea de ora de patine, cam aici se opresre totul. Degeaba mi-am luat costum de aerobic, am zeci de Cd-uri cu programe speciale pt acasa, mi-am facut abonamente pe care nu le-am onorat cu prezenta, mi-am luat gantere (cele mai mici) pentru intarirea musculaturii, ac0lo unde cazul:) In schimb, mai folosesc scarile si renunt la lift, din cand in cand.
jos palaria celor care schiaza, patineaza, se dau rolele, alearga, fac miscare.

miercuri, 20 februarie 2008

Lost in translation, varianta corporatista

Celor care nu au vazut filmul "Lost in translation," le dedic aces post, cu recomandarea ca la sfarsitul lecturii sa vizioneze si filmul. Productia cinematografica anticipa in 2005 puterea globalizarii, la nivel corporatist, asupra limbajului tinerilor din Romania secolului 21.
Ma refer la cliseele din multinationale care ne-au cotropit, ne-au dat un farmec misto limbajului de cartier si ne-au facut din ce in ce mai cool. Cine lucreaza sau a lucrat in multinationale stie despre ce vorbesc. Fiind una scapata din turma, evident ca m-am pricopsit cu values, objective, job description, carrier developpement, don't take it personnaly (aici deja s-a intepenit exprimarea din ce in ce mai enervanta: nu o mai lua personal, draga!!!), sa stabilim action points, mergem in teambuilding (inainte mergeam cu clasa), suntem in teamspirit, crezi ca esti available azi pentru lunch?
Probabil ca nu ma incadrez in categoria celor cool si business oriented, de aia am si plecat din barca multinationala, probabil ca nu ma voi integra nici in viitor in societatea cucerita de investitorii gen key account, purchase manager sau CEO/CFO, insa deocamdata ma simt bine in pielea-mi moldoveneasca cu accente a la francaise si refuz sa ma adaptez in lumea celor plini de valori, care socializeaza in grup si care actioneaza in spiritul companiei muma strand peste programul care niciodata nu se mai termina.

luni, 18 februarie 2008

Caut sofer ideal

Din seria, am un post, cui il dau?, azi ma ocup de "job description" pentru un Sofer/Sofer International/Sofer distribuitie. Pare foarte simplu, dar in momentul in care ma apuc sa scriu "cerintele candidatului ideal", ma blochez un pic pentru ca nu prea stiu ce sa scriu. Deci caut un sofer, cu experienta, evident in sofat, macar vreo 3 ani, permis categoria B, C, D, E (adica aproape toate categoriile), fara incidente rutiere (asta am aflat-o dintr-un CV:), serios si.....cam atat, cred. Ce naiba sa mai scrii si ce caut de fapt? Dupa ce scriu o descriere de 2 randuri si cerinte de 3 randuri cu liniuta, sortez CV-uri.
Am gasit soferi personali ai vedetelor, soferi din televiziuni, soferi de la firme de distribuitie, soferi firme de logistica, nici unul nu pare a fi IDEAL. E complicat pentru ca nu stii niciodata cat castiga un sofer, deci nu stii cat sa-i oferi, plus ca toti vor masina acasa, dc nu, NU! Masina, e alta poveste, sa nu fie Dacia, sa fie straina, un anume kilometraj, apoi, care e traseul, cat se sta in trafic, unde e firma in raport cu drumurile facute.....fff complicat. Apoi, cat se merge in tara, cat in afara, pt ca "eu nu vreau sa calatoresc mai mult de 50% din timpul de serviciu"....dar ESTI SOFER, clar TRE SA CALATORESTI. Din 90 de Cv-uri primite, 10% sunt "de contactat", si doar cativa care se prezinta la un interviu.
Cat despre angajat, am gasit un absolvent de Medicina Veterinara.

vineri, 15 februarie 2008

dar ce capete rasar?






joc de imagini gasite si potrivite:).

De cealalata parte a baricadei interviului

Fiindca-i vineri si relache, mai bine ma leg de "profesionistii" din "marile" companii de consultanta in RU, mai exact, in Recrutare. Nu-i pacat sa nu analizam si "metodele" socio-psiho-profi ale angajatorilor din timpul interviului de angajare? Un prieten a facut un experiment din mersul la interviuri. Si pentru ca si el lucreaza in domeniul, numai ca intr-un birou mai mic de recrutare, (cu mine suntem 3), si-a zis sa-si satisfaca curiozitatea si sa vada cum fac "mai marii" specialisti interviurile pentru "marile" corporatii. Si-a facut lista de companii de RU, si a aplicat, a fost sunat, chemat si intervievat. Dupa vreo 10 interviuri initiale, a fost chemat de 2 clienti si a primit o singura oferta de angajare, cu mult sub salariul decent de trai. BUUN, buba este ca nicio companie nu a trimi mesaj de refuz, acceptare, sms ca nu ne-ai placut, biletel ca mai incearca....nicio comunicare dupa interviu, doar un sut in fund dat de "specialistii in RU".
In afara de asta, in toate interviurile a avut parte de acelasi tip de interviu, probabil copiat du vreo reteta in 10 pasi, de pe net. dau ca exemplu intrebari "graitoare" despre un om pe care pretinzi ca-l cunosti dupa max 45 min de interviu (in cel mai bun caz).

- Cum te vezi in urmatorii 5 ani? (eu raspund mereu, MAMA, nu de alta dar imi trece timpul:)
- Care este pozitia ta ideala in compania ideala? (nu exista companie ideala)
- Numeste 3 defecte si 3 calitati. (hmm dorm, ma plimb, ma dau pe net in timpul programului)
- Ce te recomanda pentru acest job? Din 100 de oameni, de ce esti cel mai potrivit? (pt ca sunt unica)
- Esti proactiv? Descrie o situatie din care sa deducem acest lucru. (ma grabesc sa sparg usa la fara 5)
- Crea sunt valorile tale umane? (nu am, sunt condus de insticte animalice)

...si lista ar putea continua...inca nu a terminat de citit toate cartile de gen, site-urile si revistele de profil. cine mai are idei de intrebari intrebatoare, pls aruncati aici.

miercuri, 13 februarie 2008

Scrisoare de sinucidere intr-un CV

Chiar daca sunt certata ca scot din contextele Cv-urilor si ca nu respect confidentialitatea informatiilor, nu pot trece peste indrazneala unora. Vad zeci de scrisori de intentie, care mai de care cu funda, imbalsamate, parfumate, calitati peste calitati. NU ASA.
In scrisoarea de intentie rezumi in 5 randuri experienta ta si ce te recomanda pentru jobul respectiv, aplicat la exeperinta. Nu sunt de acord ca tre sa te vinzi in scrisoare, produsul esti tu la interviu, si nu CV-ul inflorit alaturi de o scrisorica minunata. Scrie simplu, la obiect si lasa-ne sa citim printre randuri, de asta suntem de partea cealalata a CV-ului.
Mai jos, inca un exemplu elocvent din seria ASA NU:(.

"buna ziuama numesc X si vreau sa vand produsele dvs.am experienta in vanzari de 5 ani si talent de nota 10 in a vinde dar ce imi da incredere ca pot vinde orce este vrajeala(papagal).va rog sa ma contactati daca va trebuiesc."

In the spot lampa


Cum am zis, o poza reusita este efortul unui fotograf cu ochiometru de inginero-tobar, niste lampi din casa si o muza care sa stea locului cam o ora. No photoshop, no make-up, doar DEDI.

marți, 12 februarie 2008

Frica de depersonalizare

Andra http://peluna.blogspot.com/2008/02/la-muzeul-sta-vin-doar-oameni-cu-gnduri.html arunca manusa pe blogul ei, despre cat de "despuiati" suntem noi cei care ne pierdem vremea pe bloguri. La inceput si mie mi-a fost frica sa nu ma expun prea mult si sa nu ma arunc in gura frustrarilor de a ma fi dezvelit. Incamai am cosmaruri :). Dar, indiferent cati ochi ar fi asupra noastra, cred e un exercitiu bun, sa te autoanalizezi si sa te vezi si printre randuri. Plus ca e distractiv sa dezbati cu oameni pe care nu-i cunosti dar care isi dau cu parerea. Mereu am zis, dezbateti, dar sa stim si noi:)

vineri, 8 februarie 2008

Salesman, la 23 de ani

Pentru varsta mea nu stiu foarte multe. Pana la 25 de ani am invatat sa citesc (desi din ce in ce mai putin in ultima vreme), un pic de franceza, un pic de engleza, am tot vazut filme si am mers la teatru, am schimbat deja cateva locuri de munca si inca mai caut locul unde sa prind radacini.
Buuunn, as fi oarecum normala pentru varsta mea insa nu pentru timpurile de comsum in care traim. Imi lipseste ceva, nu stiu SA MA VAND. Nu stiu sa ma PROMOVEZ, nu stiu sa-mi scot in evidenta SKILLSURILE, nu cred ca sunt buna sa lucrez in SALES. Si nici nu vreau.
Am avut marele soc , zilele trecute, sa intalnesc un student de 22 de ani care era deja "Director zonal de vanzari" care-si invatase lectia de manipulare a angajatiorului, pe de rost. Niciun rictus tradator pe fata lui cand isi prezenta calitatile, nicio scapare de voce cand a fost intrebat ce vrea sa faca, cand sa faca si daca stie sa faca.
Era perfect. Era candidatul ideal. Era robotizat, era uns cu toate alifiile persuasiunii si manipularii, stia ce sa vorbeasca. In prima faza l-am gelozit, voiam si io sa fiu tare ca el. Dupa care mi-am dat seama ca e trist ca la 22 de ani sa STII, sa POTI, sa VREI, sa pierzi din fun-ul varstei.
Imaginati-va doar ca ar fi seful vostru, peste cativa ani:).

miercuri, 6 februarie 2008

L' inventore

Tinerii romani sunt cei mai inventivi dintre tinerii din ginta latina. Daca italienii si spaniolii stau bine la capitolul look, arme de seductie, si gene fluturate numai pentru "hai la o cafea cu mine", francezii sunt campioni la cucerit femei roamance si vin si se stabilesc pe taramul nostru, iacata ca romanasii nostri, cei in cautare de job, ar pune si pe dracu-n patru intr-un CV, numa numa l-ai angaja. Am mai povestit si in alte episoade cateva din perlele remarcabile, si probabil ca daca voi mai activa mult in domeniul recrutarii o sa scot si romanul vietii mele:).

revenons a nos moutons:
  • abilitati ca Disponibilitate la program prelungit, Capacitate de lucru sub presiune, Abilitati de comunicare, Putere de convingere, NU AU CE CAUTA INTR-O PREZENTARE PROFESIONALA, pentru ca ti-ai sapat singur groapa. Angajatorii care vor inca un sclav in ograda lor te vor lua din prima pt ca esti "tipul care sta peste program, il freaca la cap incontinuu pt ca stie sa lucreze sub stres DAR, nu te vor angaja niciodata pt ca PUTEREA DE CONVINGERE inseamna MANIPULARE, deci esti mai destept decat ei.hmmm, e si asta cu dus intors. Cat despre comunicare, sper ca are toata lumea, altfel, ai trecut degeaba de clasa a patra cand faceai obiectul "Comunicare".
  • Capitolul Beneficii: Angajament stabil pe termen lung Pachet salarial motivant Apartenenta la o echipa deschisa, dinamica, formata din profesionisti Oportunitati de dezvoltare a unei cariere profitabile. Analiza pe text: in primul rand, beneficiile le discuti in timpul interviului, nu le treci in CV, cel mult poti trece nivelul salarial, desi si aici sunt un pic sceptica. Next, iar ti-ai tras un glonte in cap dc te prezinti ca un om care isi leaga toata viata de un singur loc de munca, si striga in sus si tare ca Job-ul este viata lui.Dar, dc ai "noroc" de un angajator care vrea si pielea nevestei de pe tine, bine ai venit la noi:)). Echipa deschisa si dinamica si formata din profesionisti nu exista in viata reala, poate doar in filmele pentru adolescenti care se pregatesc sa li se spele creierul in campul muncii. Exista doar oameni motivati care vin cu placere la serviciu dimineata si care, pt simplul fapt ca le place ce fac, sunt profesionisti.

Nota bene: pt ca sunt o idealista, mi-ar placea ca toata lumea sa fie sincera cand vine la un interviu si sa spuna deschis ce le place, ce nu le place pentru ca spre norocul lor, au aparut si angajatorii care vor oameni cu o buna pregatire si cu bun simt, caci se pare ca robotii si spalatii pe creioer nu se mai poarta. Doamne ajuta.

p.s acesta nu este un pamflet, desi personajele si extrasele sunt fictive:).

marți, 5 februarie 2008

1982, tot anul

M-am tot intrebat de ce am ales sa vin pe lume in nul de gratie 1982? poate pentru ca 1980 era prea simplu si fara aer special, poate ca.. si doi-ul..nu te face nici tanara dar nici batrana, e oricum trendy sa zici ca fai parte din generatia optzecistaplusdoi.
nu.., nu astea au fost motivele. am intrat in lumea asta in 82 pentru ca:

  • 1982 New technology continues to change our buying habits with smaller and cheaper electronic gadgets appearing including the first CD player and a new industry is just beginning with the use of Genetic Engineering human insulin produced by bacteria is sold for the first time. On the world stage Argentina invades the Falkland Islands and Argentina and the UK go to war over a small island thousands of miles away.
After many reports of Whales becoming and endangered species the International Whaling Commission decides to end commercial whaling, and a major recession hits the United States.
  • Times man of The Year is THE COMPUTER
  • The largest cash robbery in History occurs in New York when $9,800,000 is stolen from an armoured car ;
  • Disney Futureistic Park EPCOT ( ExPerimental Community Of Tomorrow )is opened ;
  • Yassar Arafat elected the President of the Palestinian National Council ;
  • Doctors performed the first implant of a permanent artificial heart designed by Robert Jarvik
  • Italy Wins 1982 World Cup in Spain

ce mai, suntem deschizatori de drumuri:)

luni, 4 februarie 2008

ma pregatesc de concediu


Deci pentru concediu, adica peste cateva luni, Doamne ajuta in iunie si un pic la sfarsitul lui august , vreau asa: sa calatoresc pe alte plaiuri de preferinta paris, lisabona si un pic de florenta (obligat fortat), sa vad expozitie Doisneau, sa vad cartierul latin, sa mananc chestii specifice dar ff usoare, sa dormmmmm, sa lenevesc, sa citesc cu mai multe pagini decat o fac acum, sa imi cumpar haine de a reduceri, sa pun stop scenaritei cronice si sa incetez a mai fi bolnava de tetractolomie.
deja presimt ca o sa ma intorc mult mai obosita decat am plecat. si nici n-am plecat.sunt inca la birou.:(