sâmbătă, 28 februarie 2009

Acasa

Am revenit de la Budapesta de trei zile deja dar abia acum am gasit 10 minute libere. Pentru ca am fost ocupata asa de frumos incat nu-mi venea sa ma lipesc de calculator. Am avut cateva zile libere inainte de noul job si noua viata pe care mi le-am petrecut aiurea. De noua misiune o sa povestesc zilele urmatoare cand ma voi obisnui mai mult. Vreau doar sa consemnez ca n-am mai facut niciodata piata, vinerea, la ora 1, la pranz. Sau ca joi, la pranz eram in parc si ma plimbam cu o prietena, fara grijile omenesti. Sau ca tot joi, am facut vizite si sarbatorit pana tarziu. Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa ma desfat asa in timpul saptamanii. Dar totul a culminat cu vizita la MTR de ieri cu scopul de a cumpara martisoare. E bine sa te simti liber si sa n-ai progarm. As putea sa ma obisnuiesc cu dimineti tarzii si dupa-amiezi insorite si frumos insotite.
Despre Budapesta? Mai frumoasa si mai calda decat acum 2 ani. Poate pentru ca am crescut intre timp.

marți, 17 februarie 2009

Lista vietii

O ard aiurea pe net de vreo cateva zile. In loc sa trag tare ca animalul sa las lucrurile facute la birou, sa mai recrutez cat mai am ocazia doar saptamana asta, sau sa imi pregatesc prezentarea pentru Budapesta de saptamana viitoare. Si ma dau cu o nonsalanta pe bloguri, site-uri, poze si visez. Nu stiu la ce doamne iarta visez, da-s in reverie totala. Si acasa as mai visa numa ca unul bun si boem e de ajuns in casa, asa ca ma prefac ca-s gospodina si ma culc cat mai devreme ca sa pot visa. Si am si o mie de lucruri de facut si bagaje de pregatit si bilete si bani de schimbat si poate si drumuri la coafor. Cand naiba le fac pe toate, nu stiu?! Stiu doar ca sambata dimineata la 5:35 urc in trenul de Budapesta, pentru 5 zile, si dusa mi-s intr-o noua aventura a vietii noastre. Zic a noastra, dar de fapt e doar a mea, insa saracul Dedi insista sa ma incurajeze si sa ma asigure ca putem trai cateva luni numa dintr-un salariu, daca o dau in bara. Sper sa n-o dau ca nu stiu sa inot si Dunarea e f rece in martie:).
La ce visez de fapt? Pai mi-am facut si eu o lista a vietii. Inspirata de aici care la randul ei a fost inspirata de filmul The Bucket list. So, pentru urmatorii ani care stiu ca vor fi foarte frumosi:

1. un copilut destept si cret al carui nume va incepe cu S (nu strica 2 dar o luam pe rand)
2. New-york-ul de vazut musai in 2
3. Parisul, in 2 sau chiar 3
4. Sa invat sa conduc ca sa il plimb pe Dedi pe coclauri unde sa faca poze iar eu sa stau sa il astept in masina cu muzica la maximum
5. sa ne luam un apartament cu 2 camere mari si luminoase
6. sa imi aduc parintii si sora in tara, de preferat chiar la noi in cartier ca sa fim one big happy family
7. la 35 de ani sa plecam intr-o calatorie cu copiii unde sa ii invatam cum se traieste fara stres
8. sa am agentia mea de evenimente vesele unde Dedi va fi pozarul sef
9. sa invat sa inot ca sa ne putem scufunda si sa vedem coralii
10. sa avem o casa de vacanta in Toscana, Italia
11. sa vorbesc italiana fluent pentru verile petrecute in Toscana (n-ar strica toscaneza)
12. sa fiu sanatoasa si energica ca sigur voi face si mai mult decat mi-am propus

Voi? Ce v-ati propune intr-o lume ideatica?

luni, 16 februarie 2009

Daca n-as fi plecata, m-as duce cu drag

Dragi copii, tineri, parinti si iubitori de teatru dar si de literatura, mergeti pe 25 februarie la Teatrul Odeon si bucurati-va de epopeea lui Ghilgames. Iata si cum, mergeti si povestiti-mi si mie:).


Epopeea lui Ghilgames deschide campania
“Imblanzirea Cartilor”


Fundatia Calea Victoriei si Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti, lanseaza la Teatrul Odeon primul eveniment din cadrul campaniei “Imblanzirea Cartilor”. Proiectul isi propune sa apropie publicul de texte valoroase din toate genurile si timpurile.


Va invitam in foaierul Teatrului Odeon, in data de 25 februarie, ora 17:30, la o discutie despre Epopeea lui Ghilgames. Gazdele acestui eveniment vor fi Dorina Lazar, directorul Teatrului Odeon, Dragos Galgotiu, regizorul spectacolului de teatru Epopeea lui Ghilgames si Elena Mazilu-Ionescu, conf. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti, sectia de Literatura Universala si Comparata.

Intrarea la acest eveniment este libera.

Elevii si studentii care vor participa la aceasta dezbatere vor beneficia de intrare gratuita la primele reprezentatii ale spectacolului Epopeea lui Ghilgames, la Teatrul Odeon, in 27, 28 si 29 februarie, ora 19:00.

Fundatia Calea Victoriei este o institutie culturala care organizeaza ateliere interactive in domenii umaniste pentru copii, tineri si adulti.
“Imblanzirea Cartilor” este o campanie de sensibilizare si implicare a publicului fata de lectura si intelegerea cartilor. Seria de evenimente este initiata de Fundatia Calea Victoriei in parteneriat cu Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti.

Cum ne-am petrecut ziua de sambata

Adica ceea ce se cheama ziua indragostitilor. Separat. Dar nu-i nimic tragic in asta. Nici nu ne facusem planuri marete sa stam si sa ne pupam cocotati in varful patului. A fost asa de relaxant ca eu sa ma plimb toata dupa-amiaza la brat cu prietena mea prin mall-ul in care Dedi facea poze celor care se casatoreau sub o cupola de baloane. In timp ce eu ii faceam declaratii prietenei mele, jurandu-ne ca ne vom boteaza reciproc copii nenascuti, ca nu ne vom desparti indiferent ce barbat va pune mana pe noi si ne complimentam noile achizitii vestimentare (ea o pijama, eu o fusta), Dedi zambea amar si fotografic intregii populatii din cartierul Rahova. Dragul de el, imi ziceam cand il pandeam de pe la diferite etaje ale mall-ului, cat e de plin de dragoste si rabdare. Eram mandra ca-i sunt femeie. Nu aveam sa stiu decat spre seara ca zambetul era fals, ca ne injura pe toti cei care intram in acel magazin, ca nu mai putea sa auda cuvinte de amor si sunete de pupici iesite de dupa niste cartoane cu gauri.
Am reusit sa il calmez abia dupa ce l-am scos la "cofetaria" din cartier, i-am dat niste beri si i-am soptit lista de facut pentru saptamana care urma. Important e ca dragostea noastra a rezistat si dupa ziua de valentin. Sunt curioasa cum va sarbatori Dragobetele cand va fi singur acasa. Eu zic ca tot la "cofetarie".

joi, 12 februarie 2009

Luxul de a dormi, partea 2

Bai sa fie, cum de mi-am permis ieri sa scriu despre luxul meu? De fapt, cum de imi permit sa cer nopti linistite, fara petreceri, zgomote, strigate, muzici, tranteli in podele? Pesemne asta s-au gandit vecinii nostri de la 6 sau 7, dupa ce au citit postul de ieri. Altfel nu-mi explic cum de au fost atat de galagiosi TOATA noaptea?
E drept ca si noi eram adunati dupa drumuri bahice, fiecare cu prietenii lui proprii si la barfe despre celalalt, ca eu m-am trezit cam traziu de dimineata cam mahmura, dupa ce el s-a trezit la 5 ca plece la Pitesti. E drept ca eram varza de oboseala cand m-am asezat in pat si poate ca mi s-o fi parut. Dar nu inteleg. Nu reusesc sa inteleg cum nu au unii somn linistit si nu-i lasa nici pe ceilalti. Cum nu inteleg de ce e saptamanal rost de petrecanie.
Ok, mi-am zis, cand Dedi si-a dat cu presupusul saptaman trecuta, pe la 4 dimineata, ca cei de sus or avea priveghi, si ca tre sa se distreze si ei cumva. Ok zic si azi noapte, cand la fel, se trezeste din somnul bahic, murmura ceva de genul: iar o taie pe nevasta-sa. Ok, pot sa mai inteleg porniri izolate de acest gen. Insa rabdarea-mi se trasnforma incet-incet in minte de criminal.
A venit si solutia lui Dedi, soptita iar in miez de noapte: sa urcam la usa la ei si sa ne prefacem ca suntem vanzatori ambulanti, de covoare, cartofi, de ce-o fi, numa sa le vedem moacele si apoi sa confectionam papusi din carpe pe care eu, la ceas de seara, sa le impung cu mare aplomb.
In timp ce imi pierdusem un dop de ureche printre perne, am avut ideea de a le lasa vecinilor nostri un "cadou" taman pe pres. Nu stiu, ceva care sa miroase tare, sa fie moale de preferinta si care sa intre pana in maduva tocurilor sau a talpilor de bocanci cu care se plimba prin casa. Si nu e doar o idee.

miercuri, 11 februarie 2009

Luxul meu

Imi intreb mereu candidatii la ce loc de munca viseaza, cum ar trebui sa arate si cum ar trai ei intr-o lume ideala. Cu unii imi iese jocul, cu altii nu, pentru ca se limiteaza prea mult la lucruri materiale. Sau unii nu stiu sa viseze.
Si apoi ma gandesc la mine si la luxul de a visa la un loc de munca perfect, cu colegi amuzanti si relaxati, cu sef cu cercel in ureche si pranzuri pe terasa blocului. Sa stam la serviciu numai 5 ore in care sa lucram intens, iar celelalte 3 sa le petrecem la cafenele. Sa scriu si cu creionul pe agenda, nu numai in outlook sau in word. Sa radem, sa barfim, sa fim relaxati dar eficienti. Sa ne justificam salariul.
Luxul, in general, pentru mine inseamna sa ma pot trezi dimineata numai dupa ora 8 jumate, sa beau cafea si sa stau pe fotoliu 10 minute pana ma dezmeticesc, fara sa alerg ca o nebuna sa prind liftul; sa pot dormi noaptea linistita, fara sa aud zgomote infricosatoare de la vecini; sa am week-enduri lancezite si fara progam prestabilit dar in care sa fac multe si sa vad lume multa si draga; sa gatesc micul dejun pentru 2, in doar 5 minute dar sa mananc numai bunatati; sa ies in parc cu prietenul meu, fara sa alerg, sa asud, sa ma stresez ca trebuie sa fac miscare ca sa slabesc; sa merg duminica la picnic si seara la teatru; sa ma culc devreme ca sa ma pot trezi odihnita.

vineri, 6 februarie 2009

Metroul greu la RRA

La ora 17.10 vom intra in direct la RRA, unde vom povesti despre planurile comune ale metrouluigreu si ale Asociatiei pentru Dezvoltare Urbana, adica Dan, Dorin si Mirela, fara de care nu ne-am fi mobilizat atat de rapid si bine. Le multumim si blogosferic.
Tineti-ne pumnii sa vorbim corect si coerent!
Metrou usor telespectatorilor nostri.

joi, 5 februarie 2009

Inceputuri


Am avut cateva incercari de a posta ceva pe blogul asta, dar mereu am sters inceputurile. Subiecte ar fi, trairi la fel, intamplari noi in viata mea sunt multe insa pot sa pun nimic pe "hartie". Chiar si acum, vorbesc la telefon in timp ce scriu aici, insa nu ma pot concentra niciunde. As spune ca din martie incep un alt drum si pentru asta, am de multumit unor oameni. Cred ca imi va lua ceva timp asta, plus ca ma voi dedica mai mut si proiectului cu metroulgreu, cu care am avut succes saptamana asta, mai mult decat oricand.
Revin cand imi revine energia blogosferica. Ma duc sa traiesc.
later edit: aici articolul despre noi in EVZ si aici inregistrarea de miercuri de la Gold Fm in care Dedi a vb frumos despre proiectul nostru la metrou. Multumim Oana Botezatu, EVZ!

miercuri, 4 februarie 2009

Expozitia lui Dedi

Dedi va asteapta la "Sala de lectura" a Teatrului Act sa ii vedeti fotografiile atarnate frumos pe pereti. E prima lui expozitie personala si s-ar bucura foarte tare daca ati trece sa aruncati un ochi.

luni, 2 februarie 2009

Blogosfera feminina: Revistele feminine prostesc or ba?

Sunt intr-o stare de nervozitate continua de vreo saptamana, se anunta schimbari si decizii, iar ca o balanta veritabila ce sunt, urasc sa iau decizii. Asa ca incerc sa pasez mingea cat oi mai putea. Pe fondul asta nervos, imi umplu capul si timpul cu chestii care sa ma distraga: o alergie dermato deloc estetica, ceaiuri si regim alimentar nerespectate, vizite duminica, invartit in casa si citit numai prostii. Tot pe acest fond, mi-am adus aminte de concursul de pe Hot City, care vine cu o noua provocare pe tema "Revistele pentru femei prostesc"?. La fel, ma puteti vota, daca postul de mai jos vi se pare interesant. Hmmm...

De pe vremea lecturilor scolare suplimentare, mi-am aruncat ochii si peste revistele mamei. Vechi, ponosite si alb negrru, asa cum erau ele, imi captau atentia de fiecare data. Din aceste "fituici" am aflat cum sa imi fac masti naturale pentru ten si par, desi nu depaseam varsta de 12 ani. Tot atunci eram "conectata" la moda vremii, la tendintele "actuale", la posta redactiei, la interviurile cu marile actite ale teatrului romanesc. Trocul era cam asa: dupa fiecare lectura pentru scoala, rezumata in fata parintilor, aveam voie sa iau revista mamei la puricat, numai in week-enduri si doar dupa ce imi faceam lectiile. Rezonabil.
In timp au aparut si revistele "glossy", pe care ajunsesem sa le merit deja, gratie buletinului si anilor de liceu absolviti cu note onorabile. Si uite asa, cresteam si ma transformam intr-o domnisorica de la pension, care citea romane si carti obligatorii, dar care avea "scoala vietii de femeie" din reviste.
In facultate insa, lucrurile s-au mai asezat si devenisem deja consumator avizat. Stiam ce cumpar, ce vreau sa citesc si unde sunt paginile despre "Love and sex". In vraful de reviste Dilematice, 22-iste sau Observatoare culturaliste, se gaseau intotdeauna Cosmopolitanistele, Unicele, Elle-le sau Tango-urile anilor de studentie.
Niciodata nu m-am lipsit de ele dar nici nu mi-au prisosit. Stiam sa citesc printre randuri sau chiar sa privesc rezultatele testelor in fata. Cred si acum, cand am devenit cititoare exclusiva de doar 2 titluri de reviste femeinine, ca nu m-au prostit, ci din contra, mi-au oferit o viziune a unor lucruri fara de care o femeie nu se descurca in viata.
Revistele pentru femeie sunt, daca vreti, un compagnion placut si relaxant in orice calatorie. Iti inteleg alegerile!

Pe urmele fotografului: cobai Crinuta

Ocupat nevoie mare cu organizarea expozitiei de peste cateva zile, fotograful Dedi mi-a pus ieri in spate desaga cu aparat foto si m-a alungat pret de cateva ore, cat sa aiba timp si calm pentru ceea ce va urma. Neavand copii de joaca pe scara blocului, mi-am facut de lucru cu nepotica Crina, cea de 7 zile deja, care mi-a pozat cumintica, spre uimirea parintilor care o stiau scancita. Primele mele poze, ca nu le-as numi fotografii, au reusit sa calmeze durerile de colici ale puiului cu bile albastre, in loc de ochi.
Vazand rezultatul, parintii mi-au inmanat diploma de "cea mai draguta matusica" plus postul de baby-sitter, pana cand ma va cere inapoi fotograful-creator.
Iata ce a iesit (sa nu radeti si nici cu pietre sa nu aruncati)