vineri, 27 iulie 2012

Discutii Luculine, din nou

As putea sa vorbesc despre cum vorbeste el zilnic, dar il las pe el sa vorbeasca. Cateva transcripturi ca sa le tin minte pentru posteritate. Luca, 1 an si 4 luni jumate

Eu: Ce mancam azi, Luca?
El: Caneee ( carne).
Eu: Si mai ce?
El: Tatachi ( tzatziki)
Eu: Atat?
El: Cu cacochii si pâne( cartofi si paine).
Eu: Si la desert?
El: Pepeme ( pepene).


Eu : Ti-e somn?
El: Na ni na, hai, a pat!
Eu: Pai hai, culca-te odata!
El: Cucate, mama tu!


Eu: Vrei sa ne spalam?
El: Da, mana, mama a baie! ( da mana, mama, si hai la baie).
Eu: Te speli singur?
El: Da, cuc, fun, cap, pal.


El: Cugeee apa mama a baie!

Se-ntelege ca ne intelegem, nu?

sâmbătă, 21 iulie 2012

Doneaza pentru Stefan

Intre 21 si 28 iulie avem campanie de sms-uri pentru bebelusul Stefan pentru care am facut si talcioc luna trecuta. Stefan sufera de sindromul Apert si are nevoie de orice banut care sa il ajute in urmatorii ani, caci el se poate reface usor usor cu ajutorul unor terapii de constructie craniana, faciala si motorii. Asadar, stiti ce e de facut: 2 euro la 848 pentru o viata mai usoara pentru Stefan.

miercuri, 11 iulie 2012

Luca in etapa lui DA

E foarte fericit cand il intrebam de o mie de ori pe zi daca vrea aia, ailalata, daca a mancat sau a facut pipi, si mai ales daca ii aratam ca il intelegem. Toate raspunsurile lui sunt DA, desi nu se aplica chiar in toate situatiile.
E foarte comic atunci cand raspunde:

- Luca, mergem afara?
- Aparrraa, DA!

Luca, ne spalam pe dinti?
Ditiii, DA!

Luca, vrei sa dormi?
Nana, DA!

Si cateva situatii cand DA-ul e spus alandala, dar cu mare convingere;

- Luca, am vrea sa intelegi ca noi mancam acum, daca nu vrei sa stai cu noi, du-te si te joaca.
- Daaa!
Si vine in bratele mele si plange ca vrea cu noi:).

- Luca, unde sunt piticii?
- Daaaa!

Si cireasa de pe tort:
Luca, stii ca te iubim?
Daaaa, popic ( pupic).

miercuri, 4 iulie 2012

Noi doi, copiiii

Un copil de 30 de ani si un adult de 1 an si 3 luni;).

Ce sa nu-i spui unei gravide

O sa ma folosesc de cazul practic pe care-l am langa mine, adica de prietena mea, proaspata gravida, careia i se schimba viata si e moarta de frica. In toate discutiile cu ea ma trezesc cu o voce interioara care pare ca are raspuns la toate fricile ei si inainte de a i le verbaliza ma opresc si-mi zic ca nu e ok sa ii dai sfaturi. Asa ca mai bine NU:
- ii spune ca va fi bine, pentru ca daca sarcina ta a fost ok, usoara si fara greturi, a ei s-ar putea sa fie taman invers, si sub asediul hormonilor, s-ar putea sa te urasca o vreme;
- ii stabili tu cand va naste, doar pentru ca tu ai nascut si stii mai bine, las-o sa astepte linistita momentul X;
- ii spune ce vitamine sa ia, ce analize sa isi faca, ori cate ecografii sa faca ori ba, daca e preocupata de acest subiect, fii sigur ca te va intreba si va lua decizia potrivita ei;
- nu ii spune ca viata cu copil e grea, obositoare, ci doar ca va fi diferita;
- ii programa alaptatul, cat sa dureze, cum si unde; e o alegere personala si delicata pe care o face fiecare in functie de nevoi si limite; sustin alaptatul pana in panzele albe, insa nu suport atitudini extremiste de niciun fel;

Si, totusi, ce sa ii spui? Nimic! Doar ascult-o, empatizeaza cu ea si fa-o sa se simta precum unica femeie gravida de pe lume, caci asa cred ca trebuie sa se comporte o femeie cand se pregateste sa aduca pe lume un copil: speciala si unica!

Luca, dupa un week-end fara parinti, partea 2

Inca nu l-am lasat peste noapte la bunici, inca nu am curajul si oricum suge asa de des de cand cu caldurile astea incat l-as traumatiza daca s-ar trezi fara "apti". In schimb, ne-am calcat pe inima si l-am lasat la bunici toata ziua de sambata si duminica de la 10 la 2 jumate. Si da, a stat fara proteste, s-a distrat, a dormit pe bunica, a mancat si a uitat de noi pentru o vreme. N-am facut sex nebun in tot acest timp, nici nu am varuit prin casa, nici macar nu am fost la shopping, ci am fost la un curs de comunicare nonviolenta http://www.nonviolenta.org tinut de draga de Monica Reu. Au fost doua zile intense in acumulare de informatii de bun simt pe care sa le aplicam in cresterea copiilor nostri. Nu fac o recenzie a cursului pentru ca as strica sensul lui, zic doar ca ma bucur ca am facut acest curs impreuna cu sotul si ca ne-am regasit in multe situatii de care am dat in incercarea de a-l intelege pe Luca. Cheia acestui tipar de comunicare sta in empatie, si imi dau seama ca am pornit bine la drum cu copilul nostru.
Cand Luca urla cand avea cateva luni si nu stiam de ce, faceam bine sa il tin nonstop in brate si sa ii spun ca il inteleg ca e mic, frustrat de atatea acumulari si ca are nevoie de noi. Cand Luca urla la 10 luni atunci cand dispaream din camera, era normala reactia lui, caci era in plina anxietate de separare si avea nevoie sa stie ca nu plec de tot. Cand Luca plange acum, la un an si patru luni, il inteleg ca e frustrat ca vrea sa vada, sa atinga si sa privim minute in sir un escavator care stationeaza pe strada noastra. E in faza de curiozitate si acumlari de informatie care il va mai tine doar cativa ani. Cum sa nu intelegi si sa sustii un copil care vrea sa creasca neingradit, cum sa tot afirmi ca e un alintat ca vrea in brate sau ca e prea mare pentru varsta lui. Mergeti la cursul de CNV, e un curs care te ajuta sa privesti in tine inainte de a fi un parinte empatic. E un curs util si bunicilor care trebuie si ei pregatiti pentru noua generatie de nepoti.
A scris si ta-su despre asta, ati vazut? http://ta-su.blogspot.ro/2012/07/non-violent-draga.html?m=1

Luca, dupa un week-end fara parinti