miercuri, 9 iulie 2008

Orasul dorintelor

Se intampla multe in orasul asta. Trebuie doar sa te opresti sa-l asculti. Se intampla concerte bune, teatru de calitate, cursuri pentru spirit, se produc oameni care au de strigat in gura mare ca le pasa. De ei.
Orasul mizeriei, al goanei, al stresului si al aglomeratiei are suflet si sufera. Sufera pentru cei care vin sa-l populeze si-l abandoneaza. Vorbesc aici de tinerii care-si pun speranta unei cariere, care-si iau ranita in spate si pornesc intr-un exod spre capitala. In fiecare an se intampla acelasi lucru, placa se repeta iar peroanele se mai ingroasa cu un strat. Insa nimeni nu-i curios sa vada, dupa cel putin 2 ani, ce se intampla cu ei.

Fac parte din "grupul de la Moldova" si, inainte de Facultate, nu mi-am dorit sa ma indrept spre capitala. Visam la Sibiu, poate Cluj dar am sfarsit la Iasi. O alegere buna pentru anii de studentie dar mai putin inspirata pentru cei de dupa. Asa ca ne-am trezit ingrosand si noi la randu-ne, cubic-urile multinationale, locurile de la metrou sau imbogatind pe altii din chirii nesimtite.
Cu totii am vrut cariera dar abia acum ne dam seama ca am cauat de fapt un loc de munca. Credeam ca dc-ti sacrifici timpul liber si participi la activitati sociale cu colegii mai urci o treapta. Credeam ca a construi o cariera era sinonim cu a sta peste program si a nu mai da pe acasa, in provincie, decat in zile de mare sarbatoare.
Noi, tinerele vlastare femine ale acestei tari, credeam in modelul femeii de cariera: coioasa, puternica, independenta si mama abia peste 35 de ani. Relatiile, iubirile erau undeva puse pe un raft, exact unde sta cartea din care mai dai o fila noaptea, inainte de culcare. Nu ne interesau cuvinte precum: casa, gospodarie, barbat/sot, gatit, nastere.
Voi, vlastarele masculine, erati gata de aventura vietii voastre. Erati sigurica in capitala sunt femei atarnate precum beculetele de Craciun, insa cautati idealul care sa semene macar la degetela de la picioare cu mama voastra.
Acum, dupa doar 3 ani, aud numai de riduri si cearcane de la oboseala (de la tineri de 26, 27 de ani), de vise casnice si materne, chiar si paterne, vorbim despre cum sa stai mai putin la serviciu si sa pleci mai repede in week-end, la parinti, in provincie. Aud si inteleg ca noi femeile vrem un loc de munca stabil care sa-ti aprobe un concediu de maternitate, si barbati care-si pun problema burtii (cum sa scape de ea) sau cum sa-si organizeze mai frumos petrecerea nuntii.

Cuvantul cariera devine desuet, poate tabu pentru unii iar pasiunea si hooby-ul sunt cuvinte care fac parte din familia lexicala a viitorului unui tanar, fost emigrant, acum imigrant.

3 comentarii:

Iulia spunea...

ah! exact despre asta am vrut sa scriu si eu... cum nu aud in jurul meu decat planuri de evadare in liniste si somn, de locuri izolate, de joburi libere si simple. iar prietena mea cea mai buna, a fugit de la multinatioanala si pozitie de middle management la brasov la verdeata si iubire... f frumos :)

delia spunea...

da draga iulica e frumos, dar cam trist, nuu???e frumos ca ne dori din nou chestii simple dar cam trist ca suntem epuzizati de la 25 de ani:(.io vreau numa sa dorm!

Anonim spunea...

Frumos, curgător, realist! bv!