duminică, 5 aprilie 2009

Ultimul targ si prima rochie de mireasa

Primavara asta frumos mirositoare de cateva zile mi-a cam amutit simturile rationale, ca altfel nu-mi pot explica nici acum, a doua zi, de ce si cine m-a impins sa vizitez ultimul targ de mariaj al anului. Dupa ce am refuzat sa imi fac cont pe miresici.ro si sa bat agentiile de nunti sau chiar restaurantele de gen, am facut o concesie cu mine si mi-am indurat o ora sa bat cortul in care erau expuse bijuteriile nuptiale la care toate femeile viseaza: rochile de mireasa. Nestiind ce o sa patesc.
Marturisesc ca mereu mi-a fost frica de rochia de mireasa clasica, de printesa in care te impiedici si pe care toata lumea te calca. Albul nu ma caracterizeaza iar untul pare ca mi se potriveste. Totusi, pentru ca urmeaza sa ne luam cu patalama, am zis sa intram un pic in rol. Prima, eu. Asadar, mi-am luat prietena M. si am purces spre targul de mariaj.
Imagine: gratare de porc si mici, fumul aferent care se ducea peste cea mai mare rochie de mireasa expusa pentru cartea recordurilor, 2 limuzine imense, mese incarcate cu fete de masa stralucitoare si multe bijuterii, femei imbracate in rochii de mireasa si barbati in costume.
Concesia merge mai departe si intram, desi inima zicea altceva. Intram, ne facem loc, suntem bombardate cu carti de vizita, cataloage, promotii, discount-uri, idei, propuneri.
Ajungem la sectiunea rochii. Cata frunza, cate rochii. Toate la fel. Mi se nazare sa probez una, oricare, numai sa imi dau seama daca imi trebuie rochie din asta, lunga, sau nu.
Aleg una, o frumoasa dintre urate. Culoarea untului turbat. Intreb de ea si ea ma cauta, cel putin asa mi-o prezinta vanzatoarea, care ma ia deja la pertu. Ma impinge spre cabina de proba, incearca sa ma dezbrace si sa imi vare rochia peste cap. Eu, pudica cer sa fiu lasata sa ma dezbrac singura. Ea insista, in gura mare si a targului, eu nu si nu, ea imi declara ca ii plac barbatii si cu asta imi inchide gura. Ma urca in niste pantofi urati si cu doua numere mai mari, imi baga rochia pe cap, imi potriveste fustele, imi leaga corsetul si ma impinge spre oglinda, spre deliciul celorlate miresici care asteptau la rand, inlacrimate de emotie sa ma vada. Lumea aplauda, vanzatoarea imi scoate sutienul, ca cica nu da bine , o miresica imi zice ca sunt superba, o alta se intreaba cum i-ar sta, caci ea are sanii mult mai mari, mama ei ma pipaie, sa simta materialul. Cand in sfarsit am avut curaj sa ma uit in oglinda, mi s-a facut rau, cald, cu greata si sila de toata mascarada din jurul meu. Nu eram eu, eram o papusa de care tragea toata lumea. Mi-am cerut scuze si am inventat ca nu ma reprezinta, am dat rochia jos in 3 secunde, m-am imbracat, singura, si am plecat mancand pamantul. Imi amintesc doar sa ca in timp ce incercam sa ies din cortul hidos, am auzit-o pe gazada targuui, urandu-ne, noua, miresicilor, sa ne gasim cea mai frumoasa rochie. Ala a fost momentul in care mi-am dat seama ca nu voi fi miresica miresicilor si ca trebuie sa-mi redefinesc conceptul de nunta. Vorba lui Dedi, luam un trening nou si ne descurcam cumva.

8 comentarii:

Cristi spunea...

Pana acum am crezut ca este o gluma, sau ca te referi la altcineva in posturile anterioare si inteleg eu gresit, dar acum...sa fiti fericiti! Oricum Dedi n-a zis nimic spre rusinea lui..:) Poate nu era o veste de spus pe net.

sultana spunea...

haha! imi aminteste de ceva, cred ca un episod din sex and the city... groaznic tre' sa te fi simtit...din categoria "nimeni nu e singur", cind am fost sa-mi iau si eu un corset underwear ca toate fetele care se marita, dintr-un magazinaj de lenjerii de fite, la fel femela aia de la tejghea m-a inghesuit in cabina de proba si a insistat sa ma ajute...hm...o fi ceva. cred ca trebuie sa tragi aer in piept si sa respiri calm, se poate rezolva frumos pina la urma. poti sa-ti faci rochia la comanda, la un tinar designer fara cota inca, dar talentat...eu nu cunosc, dar tre' sa stie cineva. mie mi-a facut rochia fosta mea profa de scenografie din liceu (care acum e un cunoscut designer de interior), pt ca imi promisese asta intr-o vreme in care eu insami lucram in atelierul ei si coseam broderii-unicat pe corsaje; acum, ca m-am lansat in discutii, voi spune si ca eu insami, la scurt timp dupa perioada aia, adica acum 10 ani, i-am facut rochia sora-mii cind s-a maritat...ce curaj a avut sa se lase pe mina mea!:)

Simbad spunea...

asta am ratat-o, slava domnului!

ionuca spunea...

:))))) E asa de funny intamplarea! Dar, pe de alta parte, parca nu e chiar asa.

Cand vrei ceva special si numai pentru tine, singura solutie e sa ti-o faca cineva.

Tin pumnii!!!

Unknown spunea...

Din preaplinul meu sufletesc va impartasesc si voua sfaturi si desigur viata mea cu multe realizari (una mai ridicola ca alta) reflecta ceea ce spuneam, anume librarii cu publicatii si traduceri ce mi poarta numele, studenti formati si indrumati , deschizator de drumuri, cercetari si cautari nenumarati ani,lupte launtrice intense,casnicie perfecta,nevasta macar la jumatate, copii reusiti ce se apropie de varsta liceului.
Toate acestea imi dau dreptul sa te judec pe tine o zdreanta aroganta de care trag toti,si mi permit mie sa te indrum astfel sa poti deslusi si tu CALEA.
E doar o intamplare ca nu te cunosc dar asta nu ma impiedica sa scot din mine tampitenii si prostioare si sa par penibil caci tu fiind oricum o incuiata nu observi iar asta mi da pace si ma face sa continui cu posturile despre jupoane si jartele albe de dantela caci sunt convins ca hormoneii aceia de care am vb eu alta data de fapt mi i atribui.
Eu eram acela intr o criza de timp, eu eram acela parasit la o varsta ce ma ingrijora, eu eram acela singur ce statea cu mama, eu eram acela ce se zbatea in patul gol,da eu eram, erau stigatele mele de durere, acum am curaj si spun eu eram, eu eram; dar iata in urma rugaciunilor intense catre Parintele Arsenie sunt iarasi pe val, mi a intrat soarele in casa si in inima si viatza mea s a umplut.
Deci micutza zdreantza sa nu te superi ca vei mai gasi posturi pe ici pe colo ce fac aluzii, sa stii ca nu s din rautate ci dintr o profunda dorinta ca tie sa ti fie bine si sa te vezi aici ca ntr o oglinda clara asa cum eu te inteleg neavand niciun habar dar e de ajuns.
As scrie mai multe dar nu mai am timp si sper ca sa am barbatia macar de asta data sa las acest comentariu public sau mai bine sa mi fac o revizie tehnica de primavara (citeste sa mi revizuiesc ce alteceva? - atitudinea)

Asa ca adio draga mea si pe curand

delia spunea...

o sa mi-o fac, rochia, zic, doar ca am crezut ca tre sa bifezi toate check-urile clasice. o experienta in plus.
in rest, cautam locatii relaxante si prietenoase. aveti ceva idei?

Zu spunea...

:-)) Am ras si m-am simtit si eu finally bine, asa ca iti multumesc in numele sufletului meu care a facut diabet cand am fost la targul de nunti: dupa ce am vazut puhoiul de miresici extaziate de toate acele volane si fundite ajunsesem sa cred ca sunt eu nebuna...

P.S.: nu pot sa uit prima mea rochie probata: zau ca aratam ca o mare bezea alba :-)).

delia spunea...

draga zu, tu esti delicata:). eu aratam ca a fat cow! serios vb, ceea ce m-a determinat sa ma duc de urgenta la sala:).