Cand lucrezi 8 ore pe zi intr-un apartament friguros, intunecos si imbacsit, dintr-un bloc interbelic, pe la Kogalniceanu, risti sa te imbolnavesti de laringita, anexita, cistita si conjunctivita. Sigur, poti sa le faci pe toate, asa cum am patit eu si viata sa ti se para nedreapta si de-a dreptul odioasa.
Doar drumul spre casa ti se pare un adevarat vraci. Viata capata culori, predominand rosul, iar mirosul cartierului tau din Balta Alba ti se pare afrodiziac pentru orele ramase din zi.
La asta ma gandeam aseara cand ma duceam spre casa, neuitand sa iau paine si un kg de cartofi de la magazinul de jos. Si cum mergem eu asa incantata de hoardele caini, pisici, mizeria din lift si holul imputit al blocului nostru, mi-am dat seama cat de mult le apreciez. Ca aici e acasa si aici e viata care conteaza. De aici si ideea de a povesti despre cartierul meu si lucrurile care ma inconjoara si ma fac fericita in perimetrul casei. Povesti sunt peste tot, trebe doar sa le vezi si sa ai chef sa vb despre rahatul din lift sau de pe presul din fata usii. Ups, deja am intrat in primul subiect. Abia astept sa vad ce iese.
2 comentarii:
ai mare dreptate, castelul nostru e cel mai de clestar. si asta e foarte marfa.
ma amuza in schimb cum dragul de casa filtreaza rahatii din lift si toate relele. dar gandeste-te cat a trebuit eu sa filtrez pt ca in prima luna in care m-am mutat acolo cineva mi-a borat in cap si o baba m-a scuipat de pe balcon pe fatza....si multe altele. ;P
@dedi: hahahaha, imi si imaginez
@delia: bai, sanatate, ce sa zic...
pliz, pt ca blogul meu a fost radiat de catre google, sa ma stergi din blogroll si daca (mai) vrei sa-l retii pe cel nou, adica afterkid.blogspot. thx
Trimiteți un comentariu