joi, 13 iunie 2013

Trouble sleeping?

Am tot zis io ca reinoiesc blogul, dar parca imi iese? Sunt, de la inceputul anului, pe pilot automat. Lucrez mereu si am impresia ca nu fac nimic, de fapt, pentru ca stau cu Luca acasa. Lucratul asta de acasa fara niciun ajutor este criminal. Pentru ca nu fac nimic pan la capat, nici cu Luca nu stau 100%, nici cu jobul nu-s mereu prezenta. Intre un invartit intr-o supa si un spalat la fund, nu neaparat cu aceeasi mana, dau mailuri, telefoane, am mii de idei care imi dispar in momentul in care copilul ma vrea drept conductor de tren sau scriu texte de doi lei, pentru ca nu am timp sa le dezvolt frumos. Evident ca ideile de texte misto imi vin cand pun capul pe perna, dar cine mai are energie sa le scrie pentru a doua zi?
Sunt, cum s-ar zice, varza cu carnati, menu-ul preferat al baietilor mei.
Asta vor, asta au!
Peste toate, vine si Luca, cu un nou hatar de vreo saptamana care ma termina psihic: nu mai vrea sa doarma! Niciodata, ca sa il parafrazez! Orice somn a devenit un razboi etern. Dureaza tot procesul de adormit cam o ora si mereu cu urlete de ambele parti: unul, ca nu vrea, alta ca sa se culce odata!
Si tot asa, in diferite game. Iar seara ne rapune pe amandoi la ore tarzii.
Si cand aud, de la diversi, ca:
- ce-ti pasa, stai cu copilul acasa: NU, nu o frec, ba chiar frec si casa, mailurile si telefoanele in acelasi timp
- ai timp de cafele la 12 ziua: AM, ca sa pot rezista!
- te invidiez, esti asa activa social si faci asa de multe, lucrezi, stai cu copilul, te plimbi: NU ma invidia, chiar nu huzuresc si nici nu zburd de fericire ca frec copilul cu mine prin toate mijloacele de transport la intalniri diverse.
Sunt o mama trista si obosita, dar ma tratez!

3 comentarii:

mara spunea...

Tristă, obosită, dar foarte drăguță când îți strigi of-ul așa dintr-un foc onlain! :)))

Del spunea...

Of, Maruco, cum ma incurajezi, tu fato! eu cum sa ma mai lamentez acu?:) sarumana, vezi ca te sun maine, sper sa fii in forma de inot:)

Ama spunea...

Eu una inteleg cum e. Uneori mai stau putin peste program sa termin ceva si ma mai intreaba lumea de ce nu rezolv de-acasa, sa ajung mai repede la copii.
De parca ai putea lucra cu copiii langa tine. Cum te vad la calculator inceteaza orice activitate, primul care ajunge la tine ti se urca-n brate, al doilea-n carca, unul trage de mouse, celalalt scrie la tastatura....