La vie toute simple

In ultimul timp mi-am intristat vizitatorii, mi se tot zice, publicand numai intamplari ciudate cu personaje deloc ortodoxe, ca tot suntem in post. De unde si concluzia ca sunt trista si innegrita de griji. Trista n-am mai fost de ani buni iar plina de griji, da, recunosc dar sunt de natura profesionala si tin de inceputurile inceputului. Gata cu huzureala la serviciu, acu muncesc pe bune, de asta si posturi pe blog ioc in ultima vreme.

Revin la postul din decembrie in care dezbateam viata cuplului in pacat si daca e bine, pana cand si de ce? Iaca ca s-a nimerit ca tot in post sa atac subiectul pudibond care face sa roseasca toata populatia feminina de aici. Insa de data asta suntem cu un pas inainte si cred ca vom obtine binecuvantarea de la preot daca mergem si ii spunem ca ne-am logodit intru casatorie. In curand, pe marile ecrane.

Parca nici subiecte interesante n-am mai gasit de atacat. Daca nici Ionuca nu are ce sa scrie, atunci io ce sa zic? De cautat furnizori pt nunta? De gasit locatie? De stabilit data si lista de invitati? Tot Ionuca zice ca da, ca ar fi interesant sa fac un jurnal al poticnelilor pregatirilor de nunta.
Ma pun pe analizat problema in week-end.