Introducere: In acest post de Resurse Umane voi scrie despre Resurse Umane. Pentru ca e la moda si se pare ca se va purta si toamna asta.
Turn back time: Imi aduc aminte cu placere de moda studentilor la Drept. Acum 10 ani era cool sa te inscrii la Drept ca, apoi, sa poti servi interesele celor fara putere. Apoi a venit valul ASE. Cu totii erau econnomisti tehnocrati capabili sa calculeze economia nationala si s-o repuna in functiune (vorbim de anii 1998-2000). Politehnistii si-au stiut mereu locul, ei sunt o categorie "exacta si reala", sa zicem cu picioarele pe pamant, asa ca nu ma voi lua de ei. Prin 2004 urma sa vie si moda "Comunicarii". Specialistii in comunicare (nici ei nu stiu ce fel de...) erau o tagma speciala si foarte cautata de partide politice, publicitari, literati, comert.
Prezentul continuu: De un an incoace aud si intalnesc tineri care vor sa faca "Resurse Umane". In special Recrutare. Termenul pare-se ca are sonoritate si da bine la SIVIU. Diferiti candidati imi soptesc timid ca intentioneaza sa intre in acest domeniu pentru ca li se potriveste. Urmeaza si intrebarea fireasca: mai exact, ce activitate va intereseaza? Adica cum? Multi dintre ei nu stiu ca domeniul e vast si in mare parte administrativ deci nimic exaltant. Multi nu fac diferenta intre Resurse Umane si Recrutare. Nimeni nu vrea sa faca administrare de personal, payroll, dezvoltare de cariera, training-uri. Cu totii sunt recrutori innascuti. Sau chiar fini psihologi.
Ei nu stiu ca un asemenea job inseamna documentare, studii de piata, cautare de CV-uri in o mie de medii, selectie de CV-uri (adica sa citesti zeci de Cv-uri pe zi cu atentie distributiva), interviuri peste interviuri, deplasare in tara la diferiti clienti, gestiune de contracte de munca, relatia cu clientul pentru care recrutezi (asta in cazul in care esti agentie si inseamna telefoane, mailuri, munca administrativa, nimic de diva) si multe alte "nimicuri". Probabil ca daca ar stii toate aceste lucruri, cei interesati ar da un pas inapoi si ar reflecta la acesta "meserie".
Meseria asta e frumoasa dar nicidecum usoara sau glamuroasa. Nu-i pentru cei cu veleitati de sefi.
2 comentarii:
da, cam asa stau lucrurile si cu cei care vor "la comunicare", ca tot ai adus vorba si de acest trend. da, vrem sa fim mari PR-iste/isti, dar nu stim sa vorbim bine romaneste (ce, e esential sa facem acordul corect?), avem pretentia sa ni se publice orice mediocritate de comunicat, chiar daca e lipsit de orice relevanta...apoi ne plangem ca vai, ce oameni, am trimis un comunicat minunat si n-au scris un rand de noi... ba pe deasupra mai afirma ca nu stim sa scriem..vai, vai.dincolo de aparenete, ar fi bine sa stim cu ce se mananca de fapt un job :)
pentru ca am facut parte din "valul comunicare" stiu ce zici.cred ca de fapt vrem cu totii un job si nu o meserie. ce sa mai zic de cariera?! il citez aici, fara nicio legatura cu politica, pe tariceanu care spunea ieri pe undeva ca inainte de a face politica, ingijiti-va de cariera si performante. e trist dar cam asa e..suntem speclialisti in de toate si de fapt in nimic. o fi sistemul de vina???:).
Trimiteți un comentariu