luni, 18 august 2008

(RU) Recrutam orice, numa sa angajam

Pe vremea noastra, adica a generatiei 80-iste, era mai greu sa te angajezi. De fapt era o provocare. Procesul de recrutare era sensibil, in sensul in care eram cativa pe un loc de munca. Sa-ti faci un CV era o mare provocare si tineam cont de cateva norme de baza: fonturi, incadrare in pagina, nu mai mult de 2 pagini, limbaj concis, formulari logice si la obiect. Noi cei din 80 munceam la un CV cateva ore, doar doar sa nu gresim, avand mare grija la forma si la fond. Cand aplicam la un "post" si nu la un "job" era sarbatoare. Nu aplicam intr-o doara pentru ca stiam ce vizam. Daca erai la jurnalism, in niciun caz nu aplicai pentru un post in Vanzari, Marketing sau Inginerie. Cu totii eram responsabili, nu amestecam domeniile de activitate intre ele, fiecare era pe patratica lui. Cei de la Drept cu dreptul, aceia de la ASE se indreptau numai in raza lor de activitate, Inginerii erau setati numai pe inginerie (f putini erau in vanzari sau jurnalism ca acum).
Cine citeste randurile de sus ar putea spune ca m-am nascut in anii 20 si ca am studiat intre razboaie, cam atat de indepartate par lucrurile abia descrise.
De fapt, evoc anii 2000-2005, bancile Facultatii, si cei care mai pastrau cat de cat o rigoare a profesiei, un respect fata de studiile si locurile de munca vizate in urma unui bacalaureat dur si serios. Ca sa poti ocupa un post in domeniul tau trebuia sa aplici la zeci de anunturi, din acelasi domeniu, si nu razant, probabil primeai 5 mailuri cum ca CV-ul tau a fost citit si doar 2, 3 interviuri stabilite care se puteau concretiza intr-un al doilea sau cu putin noroc intr-un loc de munca cu acte in regula. Cam asa stateau lucrurile acum 4 ani. Cuvantul "concurenta" avea notorietatea lui.
Acum e simplu: aplici la ghici ici si colo, nu stii ce vrei, dar stii sigur ca vrei job, bani....poate si un pic de cariera. CV-urile sunt sub orice critica, ne-actualizate, inestetice, prevad, din pacate, candidati cu CV-uri de 2 randuri, scrise de mana, sub ochii angajatorului. Acum se poarta schimbarea de domeniu, job, cam la 1, 2 ani, piata e libera si deloc pretentioasa. Acum e de fason sa stii un pic de vanzari, un pic de administrare, un pic de marketing. Pic-ul castigator. Din pacate trend-ul nu e sanatos nici pentru angajat nici pentru angajator. Nu face bine la "psihicul" unei societati pentru ca e mai costisitor sa-ti plece un angajat decat sa-l anagajezi. E nesanatos si pentru psihicul angajatului care va incerca cate putin din toate si nu va fi niciodata bun in ceva. Vinovatii sunt peste tot: perioada de tranzitie, investitorii straini, mirajul multinationalelor, banii, pachetul salarial, piata de munca dinamica....care topaie de fapt.
Si uite asa cercul vicios isi face de cap spre marea durere a angajatorilor care si-au facut un obicei din a angaja orice, din lipsa de candidati, dar si a candidatilor care ar accepta orice chiar si pentru niste bonuri de masa in plus la "pachetul salarial".

p.s Si pentru ca m-a "pornit" subiectul sunt curioasa sa aflu si alte pareri, chiar sugestii. Revin cu alte subiecte pe aceasta tema.

4 comentarii:

Anonim spunea...

sunt din aceeasi generatie si ce ai scris tu aici imi aduce aminte, parca ar fi fost ieri...
asa mai bibileam niste cv-uri, verificam fontu', sizu', daca e buna poza... parca aplicam pentru nush ce mare corporatie...
acu e un compot total pe piata locurilor de munca.
"las ca merge, poate invata pe parcurs": e ceea ce spun acu angajatorii vis-a-vis de un nou angajat

maria, iasi

delia spunea...

din pacate moda "las ca merge" ne defavorizeaza din ce in ce mai mult. eu inca mai visez ca lucrurile s-ar putea aranja din mers. mersi frumos:)!

laura spunea...

delia.. speaking of.. you think you could help me find a nice job? :)

Delia spunea...

:). vb. nu cred ca nice este specialitatea mea, dar trebuie sa vb. te contactez eu maine cumva. mailul meu: dobreja82-coada de maimuta-gmail-punct-com:).