Week-end-ul acesta am fost calatoare in mijloace de transport multiple: metrou, masina, tren, taximetru, culminand la o nunta:). Drumul a fost, evident, pe DN1, lung, inghesuit, static dar de ajuns la destinatie am ajuns si am si dansat. Partea anevoioasa a fost intoarcerea, executata cu stil in Rapidul Brasov-Bucuresti, Via Ploiesti, cu plecare de la linia 1, la orele fixe, 15.40.
Marea descoperire a fost deslusirea cuvantului Rapid, in acceptiune feroviaro-neaosa. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vrut sa-mi ocup locul, cu pret intreg, loc pe care nici macar eu, de la mare-mi inaltime si greutate, nu l-as fi putut ocupa. Era vorba de un scaunel inghesuit "pentru copil", la geamul inclinat si mizerabil, dintr-un compartiment, gen carlinga unui avion, cu 60 de locuri. N-as fi suferit atat daca, pe timpul calatoriei, nu mi-ar fi amortit genunchii iar cuvantul rapid, n-ar fi capatat si veleitati olfactive de diferite grade. Totul a culminat cu apropierea trenului in gara, eveniment cu care calatorii romani s-au precipitat spre usi, cu bagaje si skiuri cu tot, nemaitinand cont ca pe interval nu incapeau nici ei in picioare.
Surpriza frumoasa a fost ca la Bucuresti erau 12 grade, la ora 7 seara si am dormit cu geamul deschis:)
2 comentarii:
lasa....bine ca am putut cobori...daca ramaneam in tren? nu muream de foame, dar muream cu siguranta de claustrofobie.
traiasca caile ferate romane, vivat veselia
Trimiteți un comentariu