marți, 26 februarie 2008

Goana dupa cariera linistita

In 2004 eram in Iasi, inca la facultate, si in grupul meu de prieteni, se vorbea despre migratul in masa la Bucuresti, unde e viata, unde sunt locuri de munca adevarate, unde poti sa-ti construiesti cariera care te va fi dus pe culmile succesului si a recunoasterii sociale (mai ales printre vecinii care te stiau plecat de acasa). Citeam orice venea de la Bucuresti, eram informate si avide dupa o adiere ce mirosea a capitala.

In 2005 am facut-o, am migrat spre orasul viselor, urmand sa culegem laurii jurnalismului de orice tip. Eram in gasca, eram misto, eram niste tipe care aveau curaj sa se intoarca in orasul natal si sa zica: Eu nu am chef sa ma ingrop in provincie, eu vreau aer de capitala.

In toamna lui 2005 aveam deja job-uri, care mai de care in alte domenii, dar oarecum cu tangente in media. Destul de indepartate.

Si am intrat in hora carierei, chiriilor, metroului, programului prelungit, schimbatului de job-uri, schimbatului de prieteni, a stresului si a ulcerului provocat tot de el. Eram corporatiste, eram on the market.

In 2007 deja obosisem, eram satule de stat peste program si de socializat cu colegii, case schimbate si iesiri la restaurante. Acum profitam de rata somajului cautam servicii cu programe fixe, viata sociala si personala imediat dupa serviciu, plecari din Bucuresti cat mai rapide. Suferim de hedonism

2 comentarii:

Diana spunea...

Mda... foarte adevarat ce scrii tu aici. Din pacate tarisoara noastra scumpa functioneaza haotic si dezorganizat si asta se vede in primul rand in distribuirea avutiei si a sanselor profesionale intre Bucuresti - provincie. Daca te-a procopsit educatia cu aplecare spre comunicare si-o meserie ce deriva din domeniu (vezi media, publicitate ori PR), esti mancat in provincie. Asa incat, there's only one way: Bucuresti.
Aici incepe durerea de cap: cel putin 2 ore pe zi le peterci pe drum (la si de la serviciu). Deci in Bucuresti ziua nu are 24 de ore, ci maxim 22. Apoi, cele 9 ore (1 ora e masa de pranz) minim la serviciu (rareori cresti si faci performanta rupand usa la ora 6). Raman 13 ore. Scadem maxim 7 ore de somn (7 is the new 8) si-ti mai raman doar 6: dintre care 1 dimineata cat sa iesi din casa decent si 5 seara (care-ti incepe teoretic, de la ora 18.00, dar practic de la ora 19.00). Ce naiba sa mai faci de la 19.00 seara??? Sa te plimbi? Nooo.. Sa faci sport? Poate, dar asta inseamna ca-ti sacrifici toata seara, sa te duci in "musaferii"?? Glumesti! Cu traficul asta?? Asa incat te-ntorci acasa, stergi un praf, bagi in tine ca porcu' si te culci cu telecomanda-n mana ca deja esti prea nevropat ca sa mai poti adormi fara zgomot si fara lumina in camera.
In concluzie... cand emigram?

Grigoroiu Eduard spunea...

ai uitat ceva:
sa stam la carciuma pana la 00:00 si sa fim niste zombie fericiti a doua zi. :)