Despre slabit si alti demoni (P)

Pare, din ce scriu, ca drama vietii mele acum e sa slabesc odata si sa redeveni frumosi si fericiti ca altadata. Zic, redevenim, ca amandoi suntem cu ceva kg in plus. Pare, insa nu-i chiar asa. Cum spuneam in postarea de mai jos, cred ca sunt pe drumul de echilibru mental, dar si ponderal, si incep sa ma impac cu mine. Insa, nu inseamna ca o sa ma duc la Mec ca apucata. Am inceput, odata cu diversificarea lui Luca sa fiu mai atenta la ce mananc, cum mananc si mai ales de unde. Nu-i niciun secret ca puii si lactatele pe care le avem in casa sunt din surse cat mai sigure, ca sa nu zic bio ca iar o iau razna unii numai la vazul acestui cuvant. Am cautat sa inteleg, in acelasi timp, de ce e mai bine sa mananci unt gras decat unul plin de apa, de ce carnea trebuie atent controlata sau de ce zaharul e dusmanul nostru pe Pamant. Dupa lupte lungi cu parintii nostri, care nici acum nu inteleg de ce dam bani pe mancare adusa la usa, sau de ce ii servesc cu zahar brun nerafinat in cafea, sau de ce am aruncat toate uleiurile proaste din casa, nici acum nu avem un diagnostic prea bun de la ei.

Maica-mea ma cearta ca is critica cu ea atunci cand prajeste in ulei de masline extravirgin sau ca nu o inteleg de ce bea lapte de vaca dimineata pe stomacul gol, desi are colita, iar soacra-mea crede ca il tampim pe copil daca nu ii dam kinderas in fiecare sapamana. Va dati seama ca e o intreaga coalitie generala si o discutie asa de lunga, asa cum si sotul a purtat-o pe blog la el, incat mi se ia, si aleg sa fac asta: sa fac ce cred ca e mai bine pentru noi si sa nu ma mai consum.

Insa, sa consum chestii facute in casa, gen biscuitei, saratele, ciocolata raw, tarte din fructe.
- Dar ce te faci cand copilul e la bunici? ma intreaba prietenii?

- Ii dau la el in pachetel desertul pe care il am in casa sau, daca nu am, le cumpar eu si le trimit bunicilor sa le aiba in dulap. 

Si merge strategia,  in ambele cazuri: aici, le cumpar on-line, de obicei de pe diferite site-uri, iar la mama, in Italia, caut un anumit brand de dulciuri bio,vegan, fara zahar fabricat fix la ei in tara, si care se cheama La Finestra sul Cielo.

Fain, nu? Si mai fain e ca aici il gasesc la BioMania, care are multe tipuri de deserturi indulcite natural, si pentru copii cu alergii la proteina animala sau caseina, fara lactoza, deci sunt si vegane. La noi in casa nu lipsesc acadelele, si mai nou, descoperirea mea recenta acest lapte vegetal bio din orez cu nuca de cocos  care mi se pare mai delicios si mai sanatos decat laptele de vaca. Si care pe mine nu ma mai baloneaza iar lui Luca nu ii mai creeaza mucus in gat.

Am mai decoperit, tot in brandul asta italian, si niste biscuiti buni de rontait peste tot: stai la scris la laptop, rontai un biscuite, in masina la drum lung, in loc de stiksuri, bagi un biscuitel in forma de animale din jungla, si tot asa:). 

Am mai incercat o ciocolata bio care nu m-a prea dat pe spate, insa imi propun sa mai comand acu de Sarbatori batoanele astea faine.

Bineinteles ca vom avea dulciuri si noi de Craciun, sau chestii traditionale, ca e pacat, insa acolo unde pot minimaliza cantitatea mare de zahar si cacao si unde accepta si copilul, dar si sotul, nu ma dau din laturi. Nu suntem deloc vegani, desi eu simt ca mi-ar fi mai bine macar o perioada, nici ahtiati dupa zona bio care e scumpa, asta e adevarul, insa intre a manca cremwursti saptamanal sau salamuri proaste, ori ciocolata la greu, aleg sa caut si variante un puc mai safe pentru noi toti. Si merge, de vreo 2 ani, e ok, nu am falimentat.

Craciun fericit si fara prea mult zahar!