Dupa intarcare

Asa cum se intelege din titlu, gata, ne-am intarcat. De fapt, mai mult eu sunt intarcata, Luca inca cere sa suga, dar e mult mai intelegator decat m-as fi gandit acu o luna cand eram cu capul vraiste.
Dar sa revin de unde am plecat: saga alaptarii noastre (caci cred ca a fost un proces intre noi doi, nu numa pentru el) a durat 2 ani si 4 luni, insa din luna decembrie 2012 n-a mai fost asa lin si frumos cat durase aproape 1 an si 9 luni.
Am inceput in luna decembrie, odata cu mersul meu la psihnaliza (pe care nu am mai continuat-o din lipsa de timp si bani din martie, dar care mi-a facut asaaaa de bineee) cu scosul suptului noaptea. Si imi si reusise vreo cateva saptamani, pana am plecat in vacanta si unde am reluat sa ii dau noaptea, caci se trezea foarte des. In aceeasi perioada a cerut sa doarma la el in pat, l-am lasat cateva saptamani, dar trezitul din 2 in 2 ore si plimbatul prin casa m-a omorat, asa ca l-am adus noi cu forta in patul nostru, si de atunci tot aici doarme (si deocamdata nu avem alte idei, ne place sa dormim cu el, ba chiar doarme mai bine daca ne simte).
Prin ianuarie, februarie am mai scos un supt de zi, si am ramas sa ii dau de maximum 2, 3 ori pe zi. Mult, nu? Asa am zis si io, pana cand, prin primavara am zis halt!, gata, o data pe zi copile, si niciodata in public (cam dupa ce a facut 2 ani am incetat sa ii mai dau afara sau in public). Nu a fost deloc usor, pentru ca plangea cand il refuzam si se tanguia de mama focului. Drept pentru care eu nu eram deloc decisa cand si cat sa ii dau, il amageam ba ca iti dau acu, ba ca mai incolo, l-am cam frecat asa un timp si recunosc ca am gresit, ceea ce a si dus la un proces de intarcare asa de lent. Insa, asta imi si doream: sa o facem usor, cumva asumat de amandoi, sa ne obisnuim si sa ne fie ok. Cumva a functionat, si mi-am pus un nou deadline, tot prin primvara: gata cu adormitul la san, si gata cu suptul dimineata, lasam doar unul inainte de somn, seara, dar fara sa adoarma. Inca vreo 2, 3 luni, cu multe chinuri de ambele parti- eu nu eram nici atunci convinsa ca vreau sa termin, dar nici nu mai aveam chef sa suga, ma simteam atinsa in md sexual si asta nu-mi dadea pace.
Targetul urmator a fost asta: il intarcam pana plecam la mare, in Thassos, adica la sfarsit de iunie, ca nu aveam chef sa stea numa calare pe mine si sa ma mangaie pe plaja, pur si simplu nu mai voiam. Si, evident, nu am reusit, insa in Grecia, pe drum si acolo, a fost foarte intelegator, ii dadeam sa suga doar seara, inainte de somn, apoi il culcam cu masaj, citit, cantat, iar ziua nu cerea deloc, probabil era mai ocupat cu marea si nisipul. Se facuse iulie si ma panicam: frateee, asta aproape cat mine si suge inca des (de fapt, cerea des, eu ii dadeam maximum o data pe zi).
Asa ca, fix acum 2 saptamani am zis stop, dupa o cearta cu sotul care m-a acuzat ca eu sunt de vina ca nu se opreste din supt, ca il ametesc si ca il tin intr-o relatie obsedanta pentru amandoi si ca tre sa ma decid odata ca el nu mai suporta jocul asta de-a suputul, de-a nesuptul. Si gata! Din seara aia am oprit orice intentie de-a mea de a-i mai da sa suga. El inca cere, dar e calm, a plans doua zile maximu, a facut tantrumurile normale, dar mereu ii promit ca relatia noastra fara apiti va fi mai frumoasa si mai aventuroasa si ca ne vom iubi si mai mult de acum incolo. Nu l-am aburit deloc, nu l-am trimis de acasa, nu l-am amenintat, am luat calea cea mai grea, caci in ziua 4 dupa nesupt si alte 3, 4 zile am crezut ca ma urc pe pereti de dureri in sani si stari psihice nevrotice, am avut si ceva insomnii si intentii sa fug de acasa. Am fost uracioasa si am tipat, am fost stresata vreo saptamana, dar acum sunt bine.
Luca? Inca mai cere sa suga si o face fix in metro: Vreauuuu tzatzaa:)! sau Da-mi sa sug acum!
Dar ii trece!
Si cam asa sarbatorim noi Saptamana Internationala a Alaptarii, si am impresia ca si Ta-su pregateste un text despre cum s-a intarcat si el odata cu noi:).