joi, 26 ianuarie 2012

Tratat de antropologie filosofica. Al meu

Niciodata nu am fost mai neingrijita fizic si mental ca acum in perioada maternitatii. Niciodata nu am fost mai neepilata, mai nepieptanata, mai nevopsita, mai nedormita, mai nemanichiurata, mai nemancata, mai netihnita, mai neplimbata, mai ne, mai ne si tot asa. Nu am mai scris un text care sa imi faca placere sa il recitesc de 11 luni. Nu am mai lucrat de fix un an. Nu am mai fost la un film de 11 luni iar la un concert de 8 luni. Stiu precis toate aceste detalii pentru ca le-am trait intens atunci cand a fost cazul stiind ca nu voi repeta experientele prea curand ori prea relaxata. In antiteza, anul trecut pe vremea asta eram insarcinata in 8 luni jumate si eram mai frumoasa si mai vioaie ca niciodata. Asta mi se spunea si asta vad si eu in poze, sigur comparand cu ce sunt acum dar si cu perioada de "feciorie". Tot atunci lucram inca de zor si cu mult spor pentru 3 proiecte independente si diferite intre ele, eram plina de viata, odihnita si dornica de si mai mult. Eram ingrijita, cremuita, epilata si cu unghiile facute. Eram coapta. Asta credeam! In fapt, asa cum sunt acum, intr-o stare mentala sinonima cu o nava esuata in port, sunt fericita! Niciodata nu am fost mai fericita, linistita, implinita si asezata ca acum. Cu toata degringolada copilului, schimbarii, ajung, incet, incet sa ma impac cu noua stare. Cred ca primul an cu copil e cel mai greu, nu doar ca ala micu urla si nu stii cum si ce sa-i mai faci, ci pentru ca e greu sa te accepti. Noua "eu" e foarte diferita de vechea "eu", ele se bat zilnic, mai ales in rarele momente de intimitate, seara la dus, in timp de introspectie. Ce mi se pare trist acum din toata afacerea asta e ca acu cand ma obisnuiesc cu mine, cu copilul si imi face placere si mai multa sa stau cu el acasa si sa ne jucam, sa lenevim si sa ne plimbam aiurea, tre sa ma scutur bine si sa ma apuc de lucru. E frustrant si tare datator de insomnii in ultimele nopti. Caut solutii, ma framant, caut jobul ideal!

5 comentarii:

Simona spunea...

Excelent punctat :-) Ai reusit sa exprimi in cateva randuri ceea ce femeile se chinuie sa explice de secole (si nu reusesc) :-)))
Bravo :-)

ileana spunea...

Off,adevar graiesti Delia!Cel putin in cazul meu este exact la fel.Ma intreb mereu cum o fi pentru mamele care beneficiaza de ajutoare(bunici,bone,ambele la un loc) si care au o groaza de timp pentru ele.Oare sunt si mai fericite ca noi?Ca le au pe "toate'.:)

Simona Corlateanu spunea...

Eu zic ca e dor un episod. Urmeaza altele in care o sa fi si mai frumoasa si mai puternica decat in feciorie!:)

arakelian spunea...

lucrurile pot fi combinate, sincronizate, imbinate.

simona s spunea...

sunt in asentimentul tau... tocmai am facut si noi un an si suntem in acelasi "stadiu"...