Copilul dansator

Venim de la morfologia de prim trimestru care e pe sfarsite, dar care ne-a aratat un copil zglobiu, mare si vesel.
Copilul e bine, ne-a salutat de cateva ori, si-a bagat mana in gura de sfios ce vrea sa para, a facut tumbe de fericire, a dantuit vreo cateva ture, nu m-as mira dc ar fi zis si niste bancuri, la cata veselie era in burtica. Cumva e si normal, la cat l-am zbantuit si eu sambata seara la nunta.
Pana acum seamana cu tatal sau, are nasul lui, si are picioare lungi ca el, din care da incontinuu, de parca s-ar pregati de setul de tobe. Totusi, din profil parca m-am vazut pe mine, atat cat am putut observa in cele 2 secunde cat a avut bunavointa sa ni se arate.
E sanatos, maricel si fericit ca ne-a vazut de dimineata! Iar noi fericiti ca ne-am revazut din nou.

Cat despre mine, sunt din ce in ce mai bine, mananc, nu mai am greturi dese, mi-a revenit cheful de viata si sunt din ce in ce mai euforica, probabil ca tot de la hormoni. In sfarsit sotul e fericit ca-si recunoaste sotia care e din ce in ce mai amnezica si distrata.