Poftele si hormonii

Se spune ca fiecare gravida tanjeste la cate ceva, in timpul sarcinii. Ba la un fruct exotic, ba la mancare gatita in miez de noapte, ba la dulciuri.
Pana acum nu m-am lovit de problema poftelor prea tare, in afara de cateva episoade in care aveam nevoie de disperata de bere, vin sau varza murata. Varza o pot intelege caci mi-a placut dintordeauna, dar asta cu berea mi-e f noua. Din nou, zic ca e copilul tatalui sau, ca prea cere ce mananca zilnic tact-su: branza, ceapa si oua.
Ce e foarte nou se leaga de fapt de lipsa poftei de mancare; mi-e sila sa mananc, mi-e greu sa inghit chiar si o imbucatatura de paine, de frica sa nu vomit, ceea ce se intampla, mi-am dat eu seama, pe stomacul gol. La fel, daca cumva indraznesc sa beau apa fara sa am stomacul plin, risc sa ma trezesc cu capul in closet. Nu-i nimic, imi zic, invatam din fiecare episod de greata.
"Mai mai laud" si cu faptul ca de 3 saptamani nu mai mananc niciun fel de carne, si doar cand aud de acest cuvant mi se face greata. Cumva e bine, ma gandesc ca si asa e toxica, dar ce ma fac cu intrebarile super protectoare de genul: si de unde iti iei proteinele???? Pai din fasole, oua si cam atat.
Sper ca in cateva saptamani sa imi revina cheful sa mananc, nu de alta, dar risc sa ajung o slabatura cu o burta mare si niste bete in loc de picioare. Hmm...dc stau bine sa imi imaginez, n-ar fi chiar asa de rau:).
Hormonii? cred ca mai bine pregatesc zeci de posturi despre acest capitol mirbolant din viata noastra, ca am ce povesti!
Mai am o dilema destul de sacaitoare: oare sa incep sa iau vitamine deja? Mi s-a recomandat Elevitul, dar am auzit va ingrasa destul de mult si mama si copilul. Sa le mai aman pana in trimestrul 2? Adica pana peste vreo 2 sapt? Chiar nu stiu ce sa fac!