Cand cuplurile decid sa se mute impreuna are loc o negociere tacita a prioritatlor, chiar si a compromisurilor. Cateodata negocierea e pe fata: eu calc iar tu dai cu mopul; eu spal rufele iar tu le intinzi, etc. Cand cuplurile decid sa se ia cu patalama, dupa ce trece perioada romantica a lucrurilor, vine si perioada rationala, provocata, logic, de femeie, in care se simte nevoia unei negocieri mai serioase. Ok, eu pana acum am calcat si am spalat rufele si tu mi-ai aratat cat de misto esti ca dai cu aspitarorul si speli vasele fara sa ti-o cer de 5 ori. Acum, insa, trebuie sa negociem termenii iesirilor in oras, ale serilor petrecute in casa facand nimic in 2, ale vacantelor, chiar si termenii numarului de copii (se mai intampla si din astea). Ca viitoare nevasta ma pregatesc sa intru in etapa negocierii. E normal sa fim rationali si sa ne numaram iesirile in oras, banii chdeltuiti si copiii nenascuti? E cuvantul "compromis" un termen inexistent in vocabularul barbatilor? Voi, oameni casatoriti cu copii la cap, ce parere aveti? Voi, oameni traiti in cuplu, ce ziceti? Stiu ca subiectul nu e asa de light precum cel al tubului de pasta de dinti, provocat de Bogdana, insa in joc sunt valorile si echilibrul unei garsoniere.
Astept niste pareri sincere din sanul familiei 3badica, familiei voiculescu-pascal, al pescarusilor si al familiilor mai mult sau ami putin legale, dar bine legate.
LE: mi-a fost atrasa atentia ca ar fi mai corect sa astept pareri sincere din partea tuturor, nu sa am preferinte; sper ca nu s-a inteles asta; oricum, discutia este liberaaaaaa:)
9 comentarii:
Pai..cum e la noi...casatoriti de 3 ani, impreuna de 9, fara copii, cu 2 pisici...cam asa...totul impreuna, mai putin jocurile pe calculator pe care le savureaza singur, si iesirile in oras cu fetele...care imi apartin. In rest, curatenie, gatit, cumparaturi, plimbari, fotografiat...filme..etc etc..impreuna.Si da exista compromisuri...ca na...cheful de curatenie, de exemplu, nu ne pocneste pe amandoi odata...asa ca....unul cedeaza.
eu, ca prima mare inteleapta care m-am inscris la cuvint, zic ca nu se termina niciodata "negocierea". iar dupa ce apare un copil, poti intelege pe deplin sensul cuvintului.:"ii dai tu sa manince in timp ce eu termin ciorba?""intinzi tu rufele cit timp il adorm ?" etc samd
e normal sa fie un parteneriat in toate, atita vreme cit nici unul nu s-a nascut sa fie sclavul celuilalt.
termenii negocierii se schimba dupa cum se schimba viata, dar ea trebuie sa existe cit mai fair. fair enough ;)
ma mai gindesc si poate revin, nu m-am mira ca miine, pe lumina, sa am alta parere :))
p.s. deci pb mele existentiale sint light, da?
@irina: te admir mai mult pt cele 2 pisici, decat pt cei 9 ani impreuna:)). mi se pare corecta abordarea pana acum la ambele doamne, exista deci un contract tacit.
@bp: eu abia astept perioada cu copilul si trecerea lui din mana in mana:). negocierea e ok, dar presupun ca reporosuri vor fi mereu, nu? cu asta tre sa ne obisnuim.
reprosuri ? hm. de genul "inainte cum faceai.."? mai ales "inainte de copil". primul an e greu, fiecare va da vina pe celalalt pt frustrarile proprii. apoi intervin intelepciunea si obisnuinta:)
aoleu, stai ca te sperii iarasi :))
saracu' Dedi !
intradevar negocierea exista, nu se va termina niciodata ! iar cand voi vreti ceva neaparat, noi nu avem nici o sansa !!! si noi stim asta, pentru ca .....stiti voi de ce !
Si pe ultima "suta de secunde" :) va fi intrebarea :tu sau eu primu ? dar tinand cont de statistici noi o sa fim primii ! deh, macar o data sa castigam, pe bune ! :)
asta cu saracu Dedi nu o inteleg, dar ca de obieci, in constiinta masculina, femeile is alea rele si cu nevoi, nu??? las ca vezi tu cand ne vedem:))))
si nu creed ca voi castigati pe ultima suta de metri/secunde; eu cred ca voi castigati mereu, fara exceptii.
bp: nu ma sperii asa usor, cred ca rochia acum e mult mai importanta:)))
Da, bine zis! trebuie sa negopalmuiesc cu Arc sa puna si el labuta la facut curatenie.
Trimiteți un comentariu