Locanta Bucuresti

Am stat si am lasat informatia si gandurile sa decanteze. Pentru ca era proaspat in memorie, nu am reusit sa scriu 2 cuvinte despre el. Desi au trecut 2 zile, inca ma mai gandesc rapita la el, pana si mirosul e intact. Inainte de el mirosea a atmosfera statica si prafoasa, dupa el insa, era in atmosfera un iz de verde crud si curat. Nimic nu mai era la fel si il astept cu nerabdare pe urmatorul. Pana si locanta e magica, e o fosta sinagoga ilicita, stiuta doar de cei cativa locuitori de pe scara blocului. Era condusa de un domn firav dar inimos care tinea mult la mica comunitate evreiasca din vechiul Bucuresti.

Dupa aproape 50 de ani, misterul inca mai poate fi regasit, in vechiul apartament de pe strada Stefan Mihaileanu nr. 28 B, la apartamentul 2, vis-a vis cu liftul cu grilaj. Intri usor, nu se cade sa tropai intr-un astfel de asezamant, privirea-ti cade pe cartile frumos asezate in rafturi, pe design-ul de interior cu mult gust si te asezi frumos la locul tau. Asteptarea e una din cele mai frumoase, pentru ca vrei sa tragi de timp cat mai mult, sa nu se mai termine. Incepe ploaia, fulgera, tuna si nu mi-e frica. Incepe si cursul. E vechi, e boem, e cult, e plin dintotdeauna de venetici, e cu podeala, cu burghezie si influente occidentale. Si e prezentat de un personaj al vremurilor lui bune, Petre Guran. E Bucurestiul, cultura, istorie si locuri. E abia primul curs dar sunt deja vrajita.

Si Ramona e vrajita de Bucuresti, parol!