E trist...

...ca ajungem sa ne planificam atent fiecare zi de saptamana inca din week-endul anterior, ca lasam mereu lucrurile importante pe "week-end-ul urmator", ca nu reusim sa ne vedem cu toti prietenii dragi, ca stam si numaram orele la serviciu si intotdeauna iese cu plus, ca nu avem timp sa iesim la teatru sau la film, ca unii isi bat copii in autobuze, ca in provincie timpul a stat in loc si miroase a lancezeala, ca tot acolo, primavara nu miroase a adiere de vant caldicel, ci a toamna tarzie, ca vecinii de pe scara blocului imbatranesc, ca matusile si unchii se bucura sincer de o vizita la cateva luni, ca bunicii stau singuri si inteleg ca "asa trebuie".... ca invatam sa zambim decent desi ne nastem cu rasul in hohote.