Dovezi punitive

Ca sa duc mai departe obsesia, am decis sa ma auto-flagelez, nu sexual, ci imagistic. Am cautat poze in care se vede diferenta carnala. Poate asa ma urnesc. Uff, si maine e vineri, zi de post si rugaciune.


before

dupa un an jumate, still counting

Jos celulita, sus cu textila de alergat

Uit mereu sa spun in public, cand sunt intrebata despre mine, ca sunt o lepra. In afara de simpatica si vesela, cu bune intentii dar cu gura mare, sunt o lepra cu tendinte de ingrasare. De mica, am fost o lenesa la tot ce se cheama activitati sportive sau recreat in aer liber. Nu s-a lipit niciun sport de fundul meu care ia proportii zilnic; scap o minge din ambele maini si o si sparg, mor daca alerg foarte mult, abia innot, si doar la marea cea mai sarata; gafai daca urc mai mult de 20 de trepte. Dupa ce m-au dat afara de la gimnastica, pe cand aveam 7 anisori si dintii stricati, pe motiv de nedisciplinare si antitalent, ai mei s-au resemnat ca vor creste un copil anorexic, asportiv si cu chef de somn mai mereu. De asta probabil ca nici n-am crescut foarte mult.
Revenind in zilele noastre, de cand am o relatie sanatoasa, adica de vreo 2 ani, pun pe mine intr-o veselie. Batranii ar spune: grasa si frumoasa sau ca imi prieste convietuitul in 2. Oricum ar fi, traiesc si ma ingras. Ma infometez si ma ingras. Socul mai mare e atunci cand ma uit in pozele relatiei noastre timpurii si vad o alta Delie. Cu gat subtire si obraji lipiti de cap, cu carlionti si picioare silfide. Si cu alte brate.
Dupa ce ne-am intors din Thassos si m-am vazut o balena esuata pe plaja, mi-a jurat ca ma apuc de alergat. Ca face bine la tonus, la cap si la fizic, in caz ca ma pun sa fac copii intr-un an, doi. Sa fiu pregatita, zic. Insa lepra din mine n-are chef si nici timp. E prea ocupata cu socializari si alte indeletniuciri casnice. E mai usor sa zica ca are de calcat, decat sa puna rola in picior si s-o zbugheasca in parc.
Primul pas l-am facut. Mi-am cumparat pantaloni de alergat, whatever, de trening, pe care am si dat o caruta de bani si care stau atarnati pe folotoliu, cu eticheta pe ei. Al doilea pas era sa ma trezesc in fiecare dimineata la ora 7.15, sa socializez 5 minute cu barbatul si apoi sa dau o tura de alergat prin parc. La 8 as fi fost inapoi iar la 9.30 deja in birou. Suna idilic, nu? Ei bine, dupa doua dimineti de incercari de trezit, am lasat-o balta. Nu mai am idei si nici sali de aerobic de incercat.
Ce sa fac sa fiu si io motivata ca alte tipese fotomodele si bunese? Cum sa ma tratez de leprozenie?