Dupa un Revelion dansant impreuna cu Luca, ne-am continuat vacanta in 3 cu inca cateva zile de vacanta, apoi cu niste week-end-uri pe chill, asa cum ne place. Si pentru ca am avut timp destul, si pentru ca Luca a mai crescut si se mai joaca si singur sau mai sta si la bunici cateva ore, ne-am destrabalat si noi cu preocupari culturale. Ma rog, mai mult eu, sotul a pozat si a editat poze incotinuu pentru photostock aici si aici. Insa eu m-am bucurat de o carte minunata, de o piesa de teatru si mai misto, in acelasi registru si de niste filme bune.
Cartea care m-a fascinat este scrisa de scenaristul roman, Razvan Radulescu, Viata si faptele lui Ilie Cazane, o carte foartee binee scrisa, asa cum scrie si pentru film, asa cum a scris atat de bine, co-scenarist filmele: Felicia, inainte de toate sau 4,3,2,1 sau Marti, dupa Craciun.
Cartea este o radiografie geniala a anilor 60 de persecutie Securista prin personajul Ilie Cazane Senior care duce o viata modesta, in provincie, in judetul Iasi, pana cand se afla tocmai pana la capitala despre rosiile lui uriase si cum ca ar avea un secret care ar compromite siguranta nationala. Bietul Cazane e inchis si anchetat pana cand Chirita, anchetatorul lui prost ca noaptea, il elibereaza fara sa aiba dovezi impotriva lui. Povestea nu se termina deloc aici, ba chiar continua peste ani si ani cand, printr-o intorsatura de situatie, copiii celor doi, anchetat si anchetator se intalnesc, se indragostesc si se casatoresc. Mi-ar placea mult sa vad povestea asta pe ecran, cred ca ar iesi un film bun, daca s-ar repecta firul epic original.
Tot in acelasi registru, legat de Securitate si cum oameni nevinovati mor fara vina, dupa ani de interogatorii as plasa si piesa de teatru regizata de Gianina Carbunariu, TIPOGRAFIC MAJUSCUL, jucat la Odeon. Io mor dupa teatru, dupa piese destepte, dupa interpretari proaspete, cu tipologii diverse, care ma transpun si ma dau cu capul de pereti in sala sau care ma fac sa rad din toti bojocii. Asta e o piesa de teatru tip documentar, cu film in teatru, avand la baza o povestea reala a unui elevde 17 ani, din Botosani, Mugur Calinescu, urmarit de Securitate in 1982 pentru inscriptiile lui publice cu creta si instigarile sale la liberate si trezirea constiintei nationale. Mai multe despre piesa scriu oamenii mai avizati decat mine, redau mai jos un fragment al croniciii piesei scrise de Iulia Popovici in Observatoul Cultural:
"Tipografic Majuscul e un spectacol de ficţiune ready-made (de ce nu documentar? – în primul rînd, nu pentru că o spunea ea însăși, ci fiindcă Gianina Cărbunariu pune în scenă nu un fapt real în sine, ci dosarul de Securitate al unui fapt real, investighează reflectarea unui caz, un nivel secund al realităţii). Întîi și-ntîi, trebuie spus că spectacolul Gianinei Cărbunariu nu „trăiește“ din aura de „revelaţie“ a poveștii în sine: Mugur Călinescu este unul dintre eroii cărţii lui Marius Oprea, Șase feluri de a muri, iar faptul că Dosarul „Elevul“ este practic singurul dintre cele avînd drept subiect un minor (care nu, n-au fost puţine), recuperat integral în arhivele Securităţii (mai e și Dosarul „Pătratul roșu“, din anii ’50, dar acolo povestea e mai complexă), l-a transformat într-un studiu de caz pentru o practică a poliţiei politice românești unică printre serviciile- surori din Blocul Estic: urmărirea și racolarea de copii. Ceea ce e cu adevărat senzaţional în Tipografic Majuscul e teatrul, spre deo - sebire de literatură sau jurnalism, poate da unei astfel de istorii: corporalitate, viaţă întrupată, raţiune umană."
Trailerul aici: http://www.youtube.com/watch?v=3bzjlcOiANQ
Revin si cu filmele vazute, unele acasa, altele la cinema, si nu ma poy opri din bucuria unui inceput de an foarte misto din punctul asta de vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu