joi, 21 februarie 2013

Alaptarea la aproape 2 ani, capitolul 2 si nu cel de pe urma

Scriu acest post, in minte, de zece ori pe zi. Ma rog, nu chiar de zece, cam de patru, cinci, adica de cate ori am ajuns sa alaptez. E rar, va zic voua care va incruntati si ziceti iar: aoleuu, la 2 ani asa de mult? Well, e rar, dupa cum ziceam, pentru ca am ajuns sa il refuz des si sa ii dau cu portia. Si uite asa de doua saptamani productia de lapte scade simtititor iar eu nu pot decat sa ma bucur! Asta astept, sa se termine de tot si sa scap de supt.
Intoarcere in timp: in decembrie am scris un post- nu pot da link ca scriu de pe telefon- in care ma plangeam ca nu mai pot. Au urmat zeci de mailuri si mesaje private cu incurajari si povesti proprii, sfaturi care mai de care mai extreme despre cum sa intarc copilul. Niciunul nu mi-a mers la suflet, pentru ca eu nu cred in intarcare brusca, ci in una ghidata si ajutata de copil.
Ce a urmat? In zilele urmatoare postarii copilul nostru a cerut sa doarma in camera lui- ta na na na! Stupoare, am zis bine copile, go for it! Problema e ca si acum vrea, numai ca se trezeste din doua in doua ore pe ceas. Vreo sapt am rezistat sa fac turul casei asa pana la 2, 3 noaptea, ba chiar am prins un 4 decent, dar a doua zi eram zombie. Si de fiecare data nu ii mai dadeam sa suga, ci il luam in brate si se culca rapid. Alta stupoare, deci nu ii era foame, ii era dor de mine si de sanii mei:). Problema era ca dc nu ii dadeam sa suga, se trezea la o ora, cum ii dadeam cativa stropi dormea 2 ore, wow, ce progres, nu? Asa ca il luam in patul nostru si dormea legat, langa noi, spre 3 ore, mai bine, fix ca un bebelus:). Eu ma scurgeam de somn si oboseala peste tot.
Tot in aceeasi perioada, fix in aceeasi saptamana am inceput sa merg la psihanaliza, sa ma caut la cap, zic. Nu voi detalia motivele, nu asta conteaza, ideea e ca a fost cumva karmica manifestarea lui de independenta legata de independenta mea si de mersul la terapie. In paranteza zic ca fiecare om ar trebui sa bage macar cateva sesiuni de autocunoastere, mai ales mamele, e ceva ce te zdruncina si te pune la loc, dar ma bine.
Au urmat sarbatorile, am plecat de acasa vreo 2 saptamani si am schimbat locul de somn, insa Luca parea ca nu mai suporta sa mai doarma intre noi. In cele 2 saptamani am dormit asa de prost amandoi incat am acceptat in sfarsit ca cel mic are nevoie de locul lui.
Insa, dupa alte sapaturi, copilul nu voia musai in patul lui, ci intr-un loc mai spatios, dar cu mama, deci fara tata. Ok, deci suntem in grafic cu complexul lui Oedip dinspre 2 ani.
Cu suptul am tot fost in regresie pana prin ianuarie cand am ajuns iar la capatul puterilor. Asa ca am decis sa fac ceva: gata il intarcam, mama lui de alaptat ca mi-a distrus somnul.
Am fost la Claudia Bider Heim, consultanta in alaptare si prietena noastra care m-a linistit din prima spunandu-mi: 1. Nu poti incheia brusc un lucru care a durat aproape 2 ani! ( fair)
2. Intarcarea face parte din procesul de alaptare, asa ca e fireasca iar tu ai alaptat deja prea mult, e cazul sa te opresti.
Continuarea in postul urmator

6 comentarii:

Vio spunea...

Cred ca ti-e cam greutz..ca sa zic doar atat. Am citit si postarea dintai despre alaptare, vad ca inca mai... N-o sa-ti spun eu ce-i bine, ce nu-i bine, ca doar stim ca astea-s atat de relative de numa!!
O sa spun doar ca, citindu-te, m-am dat seama ca eu cred ca am fost o super norocoasa...adica pe la 11 luni s-a oprit singur...Intr-o zi a ..scuipat-o din gura (pe bune,exact asta a facut!recunosc ca m-a palit o minidepresie. aaa...cam 5 minute, apoi mi-a trecut!) s-a uitat la mine cu o fata gen "pfoa..asta imi dai tu mie ? asta numesti tu mancare?" si aia a fost tot. Pentru el..caci eu si azi as mai putea sa ..desi omu' n-a mai pus gura!! Azi el avand 14 luni..... :))
M-oi opri si eu intr-o zi!!! :)

Ama spunea...

Abia astept postul urmator. Si eu sunt la faza in care nu mai pot si vreau cumva sa inchiei acest capitol ca mi-a ajuns. Daca ar vrea doar seara si dimineata ar fi ok. Dar cand vrea de 5-6 ori pe noapte...
La primul a fost usor. La 11 luni n-am mai avut, a acceptat biberon si gata. In schimb numarul 2 nu vrea biberon in loc, nu vrea plimbat in brate sau altceva...

Miruna spunea...

Sa reusiti si sa va fie bine! Noi inca mai rezistam. In aprilie face 2 ani, ne-am reglat cam la 3 treziri pe noapte.

Florina spunea...

Delia,
Cum mai merge cu alaptatul/intarcatul? Baietelul meu are 1 an si 9luni si simt ca nu mai pot...dar nu stiu cum sa fac sa-l intarc fara sa-l traumatizez si pe el si pe mine.
Tu cum faci?

delia spunea...

Salut, suntem binisor, sper eu spre finish::)
Am avt o luna jumate cand i-am dat doar la somn, adica de vreo 3 ori pe zi, desi noaptea sugea destul de des de pe la 5 dimineata, asa ca de cateva zile am inversat suptul, ii dau inainte de somn, nu la adormit, si asa vad ca nu se mai trezeste des, pentru ca vreau sa ii scot reflexul de adormit si readormit doar cu san. E ok, nu e inca gata, dar cred ca pana in vara terminam. Insa, de cand cu gradinita, am mers vreo 3 sapt, si nu a racit deloc, ceea ce ma duce cu gandul la imunitate prin alaptat, asa ca imi convine sa il mai tin pan la vara. Bafta si voua!

Florina spunea...

Buna Delia,

Revin dupa 4 luni si te intreb
ce mai spuneti tu si Luca despre alaptat?
Baietelul meu face acum 2 ani si nu cred ca se va intarca vreodata ... Suge doar la somn (dimineata, la somnul de pranz de 2 ori - culcat si trezit si la somnul de seara). Pare putin dar si 5 secunde de supt incep sa mi se para o eternitate. Incerc sa-i scot suptul de la pranz, e a 2 a zi dar merge cam greu. Nu stiu ce sa-i dau in schimb, nimic altceva nu-l multumeste orice i-as propune. Bea lapte de vaca (si 2 cani mari) si imediat imi spune ca vrea titi. Incerc sa-i "explic" cat poate intelege ca mami ar vrea sa-l imbratiseze in loc sa-i dea titica, refuza sa-l iau in brate cand aude si devine nervos si urlator pana se face iar mic si neajutorat si accepta in brate. Iar acolo iar cauta alinarea la titi si ce nu reuseste cu urlete si crize reuseste cu privirea cea mai calda si mai trista, cu ochii lui intrebatori si rusinati care imi cer titica. Mi-e imposibil sa-l mai refuz atunci. Nu stiu cum sa fac sa nu-l fac sa sufere. Am senzatia ca de cand ii tot vorbesc de despartirea de titica (cum e deja mare si mananca cu dintii) a facut o obsesie ptr lapte si sani si tot timpul ma "controleaza" la sani sperand sa primeasca oridecate ori cere. De la supt de nu stiu cate ori pe zi am reusit performanta la supt doar la\somn dar parca nici asa nu mai pot.

Tu cum te descurci?
Florina