O sa ma folosesc de cazul practic pe care-l am langa mine, adica de prietena mea, proaspata gravida, careia i se schimba viata si e moarta de frica. In toate discutiile cu ea ma trezesc cu o voce interioara care pare ca are raspuns la toate fricile ei si inainte de a i le verbaliza ma opresc si-mi zic ca nu e ok sa ii dai sfaturi. Asa ca mai bine NU:
- ii spune ca va fi bine, pentru ca daca sarcina ta a fost ok, usoara si fara greturi, a ei s-ar putea sa fie taman invers, si sub asediul hormonilor, s-ar putea sa te urasca o vreme;
- ii stabili tu cand va naste, doar pentru ca tu ai nascut si stii mai bine, las-o sa astepte linistita momentul X;
- ii spune ce vitamine sa ia, ce analize sa isi faca, ori cate ecografii sa faca ori ba, daca e preocupata de acest subiect, fii sigur ca te va intreba si va lua decizia potrivita ei;
- nu ii spune ca viata cu copil e grea, obositoare, ci doar ca va fi diferita;
- ii programa alaptatul, cat sa dureze, cum si unde; e o alegere personala si delicata pe care o face fiecare in functie de nevoi si limite; sustin alaptatul pana in panzele albe, insa nu suport atitudini extremiste de niciun fel;
Si, totusi, ce sa ii spui? Nimic! Doar ascult-o, empatizeaza cu ea si fa-o sa se simta precum unica femeie gravida de pe lume, caci asa cred ca trebuie sa se comporte o femeie cand se pregateste sa aduca pe lume un copil: speciala si unica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu