Dintr-o intamplare nu foarte comoda, am ajuns sa petrecem zilele de Pasti la ai mei, in Malmantile, la 10 km de Florenta. Asa ca Pasti sau Paste, cum vreti ca io nu stiu exact, le-am asezonat cu lasagna, inghetata buna si prosciuto. Langa, am indesat un pic de cozonac romanesc facut de mama, oua vopsite de Dedi si vin rosu baut de mine. N-a fost de vis, dar a fost mai bine decat ne asteptam.
Luca a ciocnit si el oua si a descoperit un nou cuvant: pesciii= pestii, pe care il repeta de fiecare data cand vede acvariul sora-mii sau cand isi aduce aminte de ei, adica toata ziua. A tras si prima sperietura zdravana din cauza unui catel toscan care s-a bucurat prea tare sa il vada si care l-a latrat asa de tare incat a plans copilul cu suspine o ora intreaga. Cum se calma, cum isi aducea aminte de " ham-ham" si ne povestea in limba lui, si iar tragea o tura de bocet.
N-am apucat sa ne plimbam prea mult din cauza de alte drumuri spre spital dar si pentru ca Luca urla in masina din toti bojocii drept pentru care ne intoarcem mai praf cu nervii decat am plecat.
Maine zburam spre casa, abia asteptam sa ne regasim patul cel comod si tihna noastra.
Un comentariu:
Frumoasa Toscana asta, chiar si cu copil urlator in masina (noi am vazut fara, ce-i drept)!
Trimiteți un comentariu