Cu ce ne intoarcem? Numa' cu progrese de is asa de mandra de odrasla mea ca nu ma pot abtine sa nu va zic din casa: 2 dinti in 2 saptamani, un "moamaa" zis la jelanie si "ma-uri" la dragalit si tipat de bucurie, rasete si chiote mai tot timpul, vocabular de silabe dintre cele mai colorate, exercitii aprofundate cu piciorul in gura, picioare grasane care ridica jucariile pana ce manutele dospite le prind si le baga la rontait, stat in fundulet proptit intre perne, adormit bustean in masina dupa o saptamana de urlete care incepeau cum auzea cheia in contact, flirturi nevinovate cu fetite cu codite, veselie mare dar si revenit la plansul de seara pe care nu ni-l mai cadorisise de la 2 luni:(. Pai cu atatea progrese trebuia sa iasa pe undeva frustrarea, nu? Mai bag la inventar si niste nopti fragmentate cam asa: una cu bocet la 3 noaptea, alta cu somn continuu de 5 ore, alta cu joaca de la 4 la 5, alta cu trezit de maxim 2 ori, urmand inegalabilul bocet in miez de noapte pe care nici sanul nu-l alina, ci doar bratele si spatele meu care troscane mai ceva ca focu' in vatra.
All in all, eu sunt foarte multumita de copilul asta al nostru care la 5 luni a fost carat peste tot in vacanta asta si chiar de era rupt de somn, tot mai gasea resurse de zambete galese. Sunt tare curioasa daca primim vreo medalie cu revers cand ne-om intoarce in mediul nostru ca parca prea a fost bun cu noi.
Maine seara zburam singuri, ma pregatesc cu un set de bigudiuri si niste andrele pentru moatze si scos ochii pasagerilor, de-o iesi cu scandal, dar si cu relaxare ca parca daca plange, ce-o fi?!
Revin cu o relatare despre romanii din Italia, o cronica buna, poate chiar din escala, dc o dormi copilul.
Un comentariu:
ce-mi place postul asta:) alert si vioi:P
Trimiteți un comentariu