Cum a fost la botezul lui Luca

Aproape ca in povesti, zic aproape caci toata distractia a durat 3 zile si 2 nopti. Deh, unii, adica sotul, a inceput de joi seara si a terminat duminica dimineata, de fapt, a fost terminat duminica dimineata drept pentru care nu a fost in stare sa isi ia la revedere de la musafiri:).
Am inceput usor, asa, sus, la Satul Prunilor, un loc mirific in Pietrosita, judetul Dambovita. Nu va povestesc cat de frumos e complexul caci puteti vedea si voi pe site, zic doar atat: mi-nu-nat totul!
Asa se vedea privelistea de sus:

Si asa arata Dedi vineri noapte: in brate il tinea pe Luca care dormea dus la 1 noaptea.

A doua zi a urmat biserica unde s-a plans, si copil, si muma, de aici si explicatia de ce Luca era in bratele mele in timpul ceremoniei, insa nu stim care pe care calma:)

.

Dupa un plans de jumate de ora s-a lasat linistea in sat, copilul a adormit rapus de foame si oboseala, iar noi, adultii care nu s-au lasat cuprinsi de emotie am purces inspre ospat. Ce-a urmat se vede mai jos: mamaliga, gratare, porumb copt, antren si voie buna, vorba cantecului. S-a bauttt, pana si Luca s-a angajat catre un paharel, dupa cum ilustreaza fotografia de mai jos:).

A treia zi, duminica nasii au spalat copilul dupa datina crestina si i-au urat numai binete, iar noi toti am purces catre casile noastre.

Concluzia noastra este ca maaai vremmmm la Satul Prunilor, mai vrem botez asa frumos petrecut intim in familie si prietenii apropiati iar celor care nu au putut ajunge din varii motive le zicem ca poate va asteptam la al doilea:). Multumim mult nasicilor lui Luca care s-au comportat exceptional cu un copil care a urlat din toti rarunchii in biserica si care ne sunt de acum prieteni pe viata. Multumim prietenilor care au parut ca se simt bine cu noi, si noi ne-am simtit "ca acasa" cu ei si mai ales, multumim mult familiei, in special bunicilor paterni ai lui Luca care au organizat 90% din toata petrecerea. 10% au fost ai nostri care au constat in mutre, nervi dar si relaxarea de a nu organiza mai nimic. Creditul foto este al sotului care a fost organizatorul sef timp de 2 zile si care a sucombat iremediabil intr-o stare de beatitudine pentru ca ocupat fiind cu organizarea a uitat sa manance:)). Ii multumesc si lui pentru ca a preluat stresul de pe umerii mei care erau destinati lui Luca si alaptarii lui.
Atata zic: a fost perfect!!!