vineri, 10 iunie 2011

Copilul atomic

Sunt invaluita de emotii si stari dintre cele mai extreme, toate provocate de copilul asta mic care ne incearca zilnic. Eh, mai mult pe mine, eu stau cu el si mie vrea sa imi demonstreze chestii. Sau mi se pare de la oboseala!!?? Stiu doar ca niciodata n-am trecut cu viteza supersonicului de la furie, dragoste, nervozitate, indragosteala, plans, somn.
Abia acu simt ca am nascut, e greu cu un copil care ne seamana, dar e al naibii de provocator si frumos. Bine am venit in lumea maternitatii, unde nicio clipa nu e clipa de dinainte, nicio noapte nu mai e ce-a fost, niciun cuplu nu-i acelasi. Pe langa starile mamoase conflictuale de genul " il las sa urle?" sau " in brate ca asa doarme cel mai bine", exista si reversul, cealalta eu, sotia, care se bucura de casnicie mai rar dar mai intens.

5 comentarii:

George Olteanu spunea...

Il invatati de pe acum cu instrumentele? Incepeti cu chitara, iar apoi continuati la tobe :-D

Delia spunea...

george, las ca vezi tu acus:)

Dedi spunea...

Fatzuca lui Luca din poza asta e perfecta pentru articol. Eu tot cred ca stie mult mai multe decât credem noi ca stie. Mi-e deja clar ca el ne educa pe noi, ne testeaza si ne pregateste pentru mai tarziu. :)

sultana spunea...

ce mocuta are, scumpul de finut atomic! si ce bulanele ;)))
iar cu emotiile... simti deci existi!:) lasa ca va faceti mari, si revine si feminitatea in forta

Paulina spunea...

Si noi avem sentimente de vinovatie cu privire la plansa. Si am ajuns la concluzia ca nu are rost sa o las sa planga asa ca dc e nevoie de tinut in brate asta facem chiar dc lumea din jur nu prea e de acord. mai mult de un an de zile nu are cum sa vrea tinuta in brate tot timpul . Nu mai avem mult numai vrei 9 luni.