Desi poza de jos e facuta fix la 6 saptamani de Luca, nu ma pot abtine sa nu o public pentru ca atunci a fost momentul din care am putut sa afirm ca viata mea nu e chiar un haos. Imi trecusera ragadele, alaptatul nu mai era dureros, copilul crestea bine si isi construia rutine zilnice de somn. Cu noaptea stam in continuare prost si nu avem program clar de somn si alaptat, totul se face la cerere.
Pentru mine piatra de hotar a fost reprezentata de implinirea celor 6 saptamani, ce a fost inainte a fost cosmar! Bine ca am ajuns la aproape 3 luni jumate, avem acum un copil care chiraie si se joaca toata ziua, curios din cale- afara de nu mai vrea sa stea la orizontala, ci doar sus sau in fundulet, sprijinit, sa vada lumea, care a descoperit ca poate sa se impinga in picioare si sa se rastoarne de pe burta intr- o parte si pe care tre sa il pazim ca acus sare din scoica sau carut.
Da, am evoluat si la capitolul carut, mai sta cand are chef, rar adoarme in el, asa incat tot in marsupi ne e baza.
Intre timp, ne pregatim si de botez pe care il facem in familie, la biserica din Pietrosita, acolo unde a fost botezat taticul lui:).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu