La 11 saptamani

Viata ni se pare mai buna, mai linistita si mai tihnita fata de acum o luna. Chiar si cu zile in care Luca plange de ne pune creierii pe bigudiuri, pot spune cu mana pe inima ca ne merge bine. Creste frumos, atat fizic cat si psiho-emotional. Chiuie, canta, gangureste, ne striga, se bucura, si asta nu numai cand ne vede pe noi, parintii cei iresponsabili, ci raspunde/comunica cu oricine care ii vorbeste si ii zambeste, de unde am tras concluzia ca e un copil sociabil. Mai mult, de o saptamana jumate recunoaste jucariile si le zambeste cand le vede, tipa de bucurie la catelusul vorbitor de la Fisher Price care ne innebuneste de cap pe noi, cei mari, dar care l-a cucerit pe copil asaaaa de tare incat sta cu el de vorba cate o jumate de ora legata.
Are si o carticica fosnitoare preferata pe care o rasfoieste si o morfoleste cat sta in bucatarie in scoica, cat sa apuc si eu sa mananc si sa pun de-un blid de mancare.
Si-a descoperit manutele si se joaca cu ele, este incantat ca poate sa isi bage degetele in gura atunci cand e fericit si pumnisorii atunci cand ii este somn. Suntem bine, all in all, mai plange, dar asta cand ii e prea somn si nu se poate calma singur. Incerc pe cat pot sa ii creez rutine de genul: iesit afara dimineata in marsupi si adormit rapid, cu un ciclu de somn de 2 ore jumate, apoi joaca in patutul lui, un pic in scoica si apoi iar somn de dupa-amiaza in patul mare, cu mine, tot cam 2 ore. Seara, cand vine tati, ne mai jucam, mai atipim un pic pana la baie, de regula tot afara si tot in marsupi, si apoi baia de seara, cu masaj si adormit la san sau in bratele tatalui. Suntem multumiti ca dupa ce adoarme in punem in pat si nu se mai trezeste imediat sa ma caute asa cum o facea pana acu cateva zile, asa incat suntem si noi liberi macar 2 ore pe seara sa stam cu cracii in sus.
Referitor la rutine, mai am de lucru la a-l invata sa adoarma ziua singur in patut, stiu ca se poate ca a reusit soacra-mea, asa ca nu ma las:). Si ca bonus, copilul ne-a lasat aseara sa mergem la concert la Roxette, el a ramas cu bunicii care s-au descurcat de minune, adormindu-l si calmandu-l asa cum nici nu nu suntem mereu in stare, asa ca dupa iesirea de aseara, vedem si noi viata cu niste ochi mai relaxati.
Incerc sa pun si niste filmulete cu el chiuind si jucandu-se cu catelul, sper sa ma lase blogspot-ul.