De saptamani! E ceva, dar mai avem inca putin pana la finish si cu cat ne apropiem de ziua Z, cu atat parca ma intaresc si devin curajoasa.
Inexplicabil, as zice, pentru ca frica de spitale, proceduri medicale, cuvantul cu C pe care nu vreau sa il pronunt (cel care se termina cu ...ariana), ma sperie foarte tare. Si totusi, cred ca lunile astea am cumulat pic cate un pic dintr-o tarie de sine si curaj ca trebuie sa trec printr-o nastere normala, ca sa nu mai zic de naturala (fara epidurala).
Pana acum premisele ar fi bune: copilul e asezat bine, probleme de sanatate nu am, ar trebui sa pot sa nasc normal.
Si cu kilogramele stau bine, 9 kg pana acum, ma mai astept la vreo 2, tinand cont de cat de bine creste Luca in burtica. Dupa calcule statistici, ar trebui sa aiba la nastere peste 3 kg, chiar spre 3, 500. Un baietoi, asa cum am mai zis!
De saptamana viitoare incepem vizitele regulate la medic, incepem sa ne si organizam prin casa, spalam hainute si pregatim bagajul deja de cateva zile.
Singurul capitol la care sunt restanta este somnul, am impresia ca sunt prea activa pentru 8 luni jumate si ca in loc sa dorm la pranza zilnic, eu umblu brambura. Dar asa cum zic din decembrie, asa zic si acu, ca din februarie, incerc sa mai fur din orele de pranz pentru energie.
Inca 6 saptamani pana la termen, suna atat de decisiv:)!
3 comentarii:
mareeee.... si frumoasa burta:)
curaj, sanatate si pumnii stransi sa iasa asa cum vrei.
va pup!
o sa fie bine si o sa nasti asa cum iti doresti!
asa, Simina, pompeaza cu incurajari se se mai adune la curaj:)!
Trimiteți un comentariu