Stau de cateva zile si ma gandesc daca si cum sa continui blogul asta? Daca sa ma concentrez pe cel de talcioc sau sa imi deschid un altul, de parca viata de dianinte de nunta nu ar fi contat.
Aici a fost partea in care eu vorbeam cu mine si imi dadeam argumente pro ori contra. De fapt, habar nu am despre ce scriu aici, m-am gandit ca n-ar strica sa destelenesc blogul oleaca, acu dupa nunta.
Ce s-a schimbat dupa nunta? Cine zice ca e la fel cred ca exagereaza. Sigur, noi 2 suntem la fel, una mica, unul mare, una cu gura mare, unul cu fitze artistice in cap. Insa in relatia noastra s-a mai dat un refresh. Asta ca asta, dar nu m-am putut abtine sa nu-mi fac introspectia femeii recent maritate si sa descopar in cele 2 nopti de dupa Paris ca in ziua nuntiiam fost sincera si fara inhibitii.
Niciodata nu am fost mai sincera si mai dezinvolta ca in acea zi si noapte. Niciodata nu am dansat din toti rarunchii si din toate membrele; niciodata nu am fost asa de relaxata si directa in acelasi timp; nimic nu ma atingea, eram eu, constienta de ce fac si totusi deloc emotionata. Chiar si cand am tipat la ai mei si la mire, tot eu am fost. Cu bune si rele.
Imi aduc aminte din ce in ce mai multe detalii din acea zi, pentru ca pe moment esti intr-o bula.
Nu pot sa nu uit figura tatalui meu care cand m-a vazut imbracata in rochia de mireasa a fost alt om: mandru, fericit si foarte placut surprins. Mama nu stia cum sa imi faca pe plac atat de tare incat ajunsesem sa tip la ea. Deh, miresele astea.
Dedi? Cand a intrat in casa i-am vazut o grimasa de nemultumire care mi-a stat pe creier pana in momentul in care am pozat in IOR. Sigur, era fericit si prins de moment, incercand sa ascunda deziluzia provocata de rochie, dar eu l-am simtit. Si exact asa cum fac muierile, l-am tocat la creier pana mi-a marturisit adevarul: nu ii placeau solzii:))! Deci, nu ii placea rochia, pt ca ea era facuta din solzi! Cine a trecut la ora 4, sambata, in IOR pe langa un cuplu imbracat in mire si mireasa care se certau si se apostrofau in fata nasilor si a fotografilor, sigur a zis ca e vai de capul barbatului ca ce muiere si-a luat!
Cum sa zici ca nu iti place rochia? Unei mirese pline de hormoni, euforice si stres organizatoric? Probabil ca si acum regreta momentul racatcirii sale, stiu sigur ca in aceasi seara mi-a marturist ca de fapt sunt cea mai frumoasa. Normal ca l-am iertat inainte de a intra in biserica, doar nu era sa jur stramb, plus ca m-am gandit ca va trebui sa convietuim cel putin 5 decenii de acu incolo.
Bref, ma bucur ca in poze nu se vede ca mireasa era cu capsa pusa.
Dupa nunta urmeaza planuri de viata de familie, dar pana ne decidem daca ne inmultim ori ba, tre sa ma gandesc la ate subiecte "fierbinti"" pt acest spatiu.
12 comentarii:
dau foarte bine solzii in alb-negru:)
cit despre blog, e al vremurilor tale in continuare, nu a fost un blog de nunta. asa ca mergi inainte si nu sterge cu buretele, o se mai mai reviziteze uneori nostalgia vietii de dinainte, ai rabdare :)
"o sa te mai reviziteze"
da, deci solzii sunt oribili!:))da, il las sa mai creasca olecuta si sa faca pui:)
acum intelegi cum mi-a marcat copilaria si adolescenta cu privirea aia critica? :) nu poate ascunde niciodata daca nu ii place ceva; bine... intre noi fie vorba nici nu cred ca se straduieste.
hahhaahh! vai, chiar esti marcata:); bai, eu deja nu mai pot ascunde chestii si nici el de mine, din pacate tre sa fim sinceri si transanti, se pare ca asta e prima lectie pe care am primit-o ca sotie:)).
ai si tu grija ca te paste acus nunta:)
da, asa e si crede-ma ca tot de gura lu` barbac-tu` mie frica :))
mi-e mie frica voiam sa scriu :)
Eu sunt pt solzi! Lostrita mea draga!
Ai fost f frumoasa si unica si ar trebuii sa fi mandra de solzii tai cusutzi manual, matasosi...mie mi-au placut f mult....te-au facut mai speciala si mai neobisnuita...deci eti de a mea! Te pup! A fost cea mai misto nunta la care am participat eu pana acum! Va doresc un mariaj de poveste!
Ok, dupa a "Piz-darilor"...am uitat si se alege praful de pieteniile mele cu uitacimea mea!
monuca mea draga, sarumana! sa stii ca nu am uitat de episodul lostrita, a fost chiar misto si unic, asa cum zici tu de solzisori, care pot fi si niste petale, nu?
ma bucur ca ati fost cu noi, nici nu se putea altfel; normal ca la rodica a fost mai ceva decat la noi, nici nu se pune problema, dar hai sa reiteram petrecania in septembrie, stii tu unde si la cine:).
Stiu cam tot zis ca nimic nu se schimba, dar la acel moment mi-am dat seama ca se schimbase ceva - ne-am calmat. Deodata. Si dimpreuna. ceea ce a fost f ok.
asa e, un calm bun si binemeritat!
Trimiteți un comentariu