Mi-am dus parintii intr-o vizita turistica de 2 ore prin Bucurestii vechi. Plina de sperante si bucurie ca traiesc intr-un oras de frunte, dornica sa le arat cat de misto sunt io, moldoveanca trainda de 4 ani la capitala, aroganta sa le arat ce n-au mai vazut. Am ajuns la Palatul Voievodal sau ce a mai ramas din el, ruine ruinate si nesemnalizate. I-am plimbat printre niste daramaturi, nestiind daca stam in locul in care Tepes facea caca dupa ce tepuia dusmanii tarii sau chiar in sala in care Brancoveanu a decis ca nu renunta la crestinism. Ne-am dat cu parerea despre cruci, placi, bancute si caramizi, marturii ale unor vremuri patate de sangele turcesc. Si n-am aflat de fapt ce am vizitat, insa le-am aratat parintilor mei ca turismul cultural a ramas in tara lor de adoptie, Italia. Vrand sa ne spalam pacatele, am pornit spre Lipscani, spre biserica unde ne-ar fi placut sa ne casatorim, Stavropoleos. Drumul pana la Dumnezeu e pavat de rahati, praf, pavaj nepavat si alte mizerii, atenti sa nu ne rupem picioarele, am ajuns in singurul colt de rai al zonei.
Povestea cu daramaturile si mizeria sew repeta si pe traseul Universitate-Unirii, iar Dedi l-a ilustrat mai bine decat as injura eu. Seara a sterg rusinea iar locatia nuntii le-a alinat un pic starea de neliniste a unor parinti care si-au lasat copila de izbeliste, intr-o capitala europeana.
Concluzia parintilor, care sunt mai occidentalizati decat noi si mai intelegatori: "bai, aveti prea multe biserici ale studentilor in orsul asta" si " lasa mama, voi 2 sa va intelegeti si sa va iubiti, ca noi suntem de acord cu ce vreti voi".
2 comentarii:
"Centrul istoric" din Bucale e pe drumul cel bun, numai ca in pasi de mamut, voi urmati sfaturile parintilor!
draga pescarusule, promitem sa fim cuminti si sa ascultam de parinti:).
Trimiteți un comentariu