Cultura costa

Azi am ras de mine, impreuna cu o doamna faina cu sange moldovenesc, cum ca nu ma pricep la niciun sport, n-am vreun talent deosebit pentru ca "la Moldova, oamenii sunt prea saraci sa-si dea copii la sporturi, etc". Nu stiu sa merg pe bicicleta, nu stiu sa inot, nu stiu sa joc volei:). Afirmatii care mi-au ramas in gat pentru cateva ore, pentru ca e si nu prea adevarat. Eu sunt mandra ca-s moldoveanca insa stiu, undeva in sufletelul meu, ca nascandu-ma acolo am avut parte si de privatiuni. De ordin decent si extr-scolar. Bacaul este acum cel mai bogat oras din zona Moldovei, insa e sarac la capitolul activitati extrascolare pentru copii si la minti sclipitoare. Sau mai bine zis era in vremea copilariei mele. Pe atuncin oamenii erau saraci si tristi. Acum este bogat insa mentalitatea ingradita a oamenilor (avuti) inca exista. N-am sesizat pasi imensi spre civilizatie si nici preocupari decente pentru copii, daca nu alese. Sigur ca avem un bazin olimpic, teren de tenis, club de gimnastica si echipa de fotbal, de unde as fi avut de unde alege. Poate ca dc parintii mei se chinuiau financiar ar fi putut sa imi imprime un talent sportiv, insa nici ei n-au avut rabdare cu mine. Bicicleta n-am avut pt ca am avut o sora care trebuia pazita minut cu minut pt ca disparea si eu o incasam pt asta, si deci bicicleta era un moft scump. La inot nu m-au lasat pt ca era departe si nu aveau incredere sa ma lase singura cu autobuzul prin oras; cu cat cresteam, cu cat mi se traansmitea ca sunt prea mare sa mai invat vreun sport, dovada ca la 26 de ani faceam pluta si ma puteam mentine la suprafata pentru cateva minute:). La gimnastica n-am mai vrut eu, mi se parea mult prea fun, desi acolo era disciplina domnlee, ce distractie. In rest, m-au trimis la teatru de unde tot ei m-au scos de o aripa, ca actritele n-au o viata serioasa si umbla creanga. In rest, orasul gemea de plictis. Nu tu un mall unde sa imi plimb carliontii, nu tu un patinoar sau vreo pista de schi unde sa ma pregatesc pentru iernile fitoase din Poiana. Doar un ateneu, un teatru si un cinema cu programe doar de sarbatori si atunci nu prea prindeai bilete sau salile erau pustii. Sigur ca situatia s-a schimbat in ceea ce priveste teatrul, avem deja 2 mall-uri (iupii) si stadion cu nocturna. Pacat ca mentalitatea parintilor e aceeasi: copilul tre sa invete si sa faca meditatii la greu, sportul e pentru prosti iar cultura costa.