Pentru ca renumitul Infacol e apa de ploaie, speram noi fara particule radioactive, cautam remedii honeopate pentru ca ne cam incearca colicile. Pana una alta incerc sa il tin in marsupi plus cat mai mult, il las sa doarma pe burta mea, piele pe piele, dar parca e tot chinuit si nu vreau sa il mai vad inrosit si indoit de durere. Parte buna, daca se poate spune si asa, e ca nu urla, ci sufera asa intr-o tacere dureroasa care imi rupe sufletul.
Apropo de dormitul pe burta, azi noapte l-am gasit dormind cu fata in jos, intr-o pozitie foarte ciudata, cumva pe burta, de m-am speriat si a trebuit sa il observ toata noaptea sa nu se sufoce. Puterea asta a lui de a-si ridica capul, de a se intoace de pe o parte pe alta ne face din nou sa ne intrebam daca nu cumva l-am nascut la o varsta mai inaintata decat cea reala pentru ca nu conteneste sa ne surprinda.