Oboseala acumulata m-a facut ca in ultimele doua nopti sa fug din patul in care cosleepuim cu totii si sa ma refugiez pe canapeaua incomoda din sufragerie, invelita, ca hotul, cu haine din cuier.
Nu e vina copilului, saracutul, e cu atat mai incrancenat sa suga cu atat mai mult cu cat eu ii povestesc despre cum noi o sa o rarim, sau cum apiti o sa plece, sau cum o fetita a plans mult cand mama ei nu i-a mai dat sa suga, dar acum e ok si foarte fericita.
Imi dau seama ca alaptatul prelungit, dincolo de miile de avantaje, are si capcanele lui. Cum sa convingi un copil sub doi ani sa nu mai suga cand laptele e siguranta lui, e ritualul de somn, de linistire, de dragoste?
In saptamana cu pricina pozei, am avut zilnic conversatii despre intarcare asumata de amandoi, povesti despre jucarii care nu mai sug, despre copii care sufera dupa titi dar care sunt fericiti si fara. Am facut jocuri inspirate de playfull parenting-ul Otiliei Mantelers, ziua parea sa inteleaga si sa o rarim cu suptul, noaptea era cosmar: urla, tipa prin somn: Gataaaa, nu apiti, m-am inmuiat si am renuntat.
Tot nu reuseam sa ma odihnesc.
Am ajuns, dintr-o sustinatoare a alaptatului, intr-una sceptica si cu sfaturi care au cuvantul compromis in ele. Am ajuns sa ma urasc ca nu am stiut unde sa pun frana, ca nu am invatat copilul sa adoarma si altfel cand imi dadea semne ca se poate si fara san, am ajuns sa fiu in fiecare saptamana bolnava: ba indigestii, ba dezechilibre hormonale, desi analizele sunt perfecte.
Mi-e foarte greu pentru ca nu pot sa ma odihnesc ca un om normal, ca la orice foiala in pat ma simte si ma suge. Mi-e ciuda dar le si admir pe acele femei dragi din viata mea care alapteaza mult si care declara cu seninatate ca ele nu stiu cand se trezesc noaptea sugatorii de serviciu.
Si mi-e ciuda cel mai tare ca am sentimente contradictorii legate de alaptarea unui alt copil, daca va mai fi cazul, asta mi se pare oribil.
Sper sa nu creez polemicile nesfarsite legate de acest subiect, nu fac parte din nicio tabara si nu vreau sa primesc sfaturi de genul : Mai rezista putin, o sa se intarce singur!
Din pacate nu cred asta si nici nu ma vad de cursa lunga.
Dincolo de asta, imi place poza:).
21 de comentarii:
De ce nu incerci sa ii introduci treptat un alt tip de lapte? Eu asa am facut cu fetita mea si, la inceput, l-a baut asa, mai mult de curiozitate si foaaarte putin. Apoi a inceput sa bea tot mai mult, de ajunsese (cam intr-o luna) sa suga la san numai de 2-3 ori pe zi (de obicei cand ne intorceam de afara) si sa refuze sanul inainte de culcare in favoarea laptelui la biberon. Dupa doua luni (in total) a renuntat complet la san. Fara lacrimi, certuri, nervi, epuizare. Chiar sunt uimita de cat de lin a curs toata treaba asta.
Si mie imi place poza, Del, dincolo de toate! Tudor inca mai mananca la biberon și, tot asa, depinde de supt ca sa adoarma si sa fie linistit, si nici eu nu stiu cum sa rezolv problema, deci n-o sa zic nimic in plus, decat ca-mi pare rau ca la tine e si mai greu, fiindca te suge pe tine, nu sticla pe care i-o bagi in trompa si te-ntorci pe partea ailalta sa-ti continui somnul. Am o prietena care traieste-n Anglia si care si-a alaptat copilul pana la 4 ani si, ca sa-l poata intarca, ea a venit in Romania vreo 2 saptamani si pe copil l-a lasat in Essex, cu taica-su. Deci a fost dramatic!
pai esti chiar frumoasa in poza. rau de tot. deci poate iti prieste alaptatul... hm?! macar pentru asta nu renunta, ca te face asa ... stalucitoare...
Cred ca o solutie ar fi sa lipsesti de lînga el o noapte, doua. O sa fie cu tatal lui si o sa se consoleze încet încet.
Ai încercat sa-l adormi la el în pat (parca are si el un patut în alta camera, nu?) si sa pleci apoi sa te odihnesti în patul tau? ii lasi eventual un tricou de-al tau, un ursulet, daca accepta sa mearga la el în pat seara ii poti pune o poveste sau muzica, ii cumperi o lanterna cu imagini proiectate pe perete, usa deschisa, etc.
Cred că şi mamele "se înţarcă", atunci când pur şi simplu nu mai pot. Faptul că l-ai alăptat 1 an şi 9 luni mi se pare fantastic! A întrerupe acum nu cred că e un eşec, pentru că tu deja ai reuşit: ai alăptat 1 an şi 9 luni! Ca să fii împăcată, ai putea încerca să-l mai alăptezi până la 2 ani - cifră rotundă! :)
Cât durează alăptarea este o chestiune care e normal să varieze de la un cuplu mamă-copil la altul, atâta timp cât mama a făcut tot ce a putut ea la momentul respectiv din viaţa ei.
Poţi încerca să variezi tot mai mult cu biberonul, cum sugerează şi Maria. La biberon copiii sug mai uşor şi, în plus, au o autonomie care s-ar putea să-i placă lui Luca (va putea bea şi singur din el uneori). Pe timp de noapte poţi încerca şi cu suzeta. Asta nu înseamnă să-l părăseşti. Fetiţa mea e foarte ataşată de suzetă (mai ales în timpul nopţii), dar asta nu înseamnă că nu e super ataşată şi de mine. Prezenţa mea e foarte importantă ca să adoarmă şi ca să readoarmă în timpul nopţii.
Mi-a placut mult ce ai scris, Delia! Mult. :) Astept cu drag continuarea.
@Maria: o sa incercam si faza cu biberonul sau mai degraba canita, nu mai stie sa suga din biberon.
@Ema: sunt constienta ca ii ramane mecanismul de tezire sau de adormire, acu tre sa ma impac cu mine intai.
@Ileana, nu mai vrea suzeta de la 5 luni:(
@Elena: sper sa fie o continuare:)
Ești frumoasă, sinceră și eroină. 1,9 e mai mult decât foarte bine. Gata, înțărcarea și la bere cu tine! ;)
Cunosc asa de bine situatia in care esti....tot 1 an si 9 luni de alaptare avem si nu reusesc deloc s-o conving sa renunte de buna voie. Sper sa vina si momentul in care va adormi singura fara san, la fel iti doresc si tie! Iulia
Te înțeleg atât de bine... :)
Acum o săptămână am postat un mesaj disperat pe un grup de suport în alăptare pe FB. Nu mai puteam...în niciun fel.
Al meu are 2 ani și o lună, sunt însărcinată în 18 săptămâni, și de vreo 2 luni nu mai am nici un pic de lapte. Dar al meu suge în gol. E drept, că doar înainte de culcare (deci de maxim 2 ori/zi), dar au fost momente în care mă scotea din minți. Nu îți pot descrie stările prin care am trecut... Cred că ar putea face obicetul cercetării psihologilor pt următorii 50 de ani... În fine, am încercat să îl înțarc după metoda old fashion, dar, evident, nu a funcționat, a fost mai rău. Așa că i-am explicat că mă doare când suge (ceea ce e adevărat) și că nu mai rezist (ceea ce iar e adevărat) și am încercat să compensez cu biberonul cu lapte. Să ne înțelegem: până la 1 an și 10 luni, Mihail a supt nonstop, la cerere, fără suplimente, suzete, biberoane sau alte chestii. Acum, dragul de el, se distrează foarte bine cu biberonul, bea cel puțin 2 / zi, a înțeles că țiți are au, o mângâie, o pupă, o ia în brațe, vorbește cu ea și, înainte de culcare o mai țoncăne puțin. Dacă îi spun că mă doare, îi dă drumul, se așează pe burtă și adoarme. Uneori, mă roagă să-l mângâi pe spate. Mă emoționează extraordinar faptul că el, mititelul, a înțeles. A durat puțin, 2-3 zile, și de atunci mi-e mult mai ușor... Ce să zic... răbdare, explică-i prin ce treci, ca și cum i-ai explica soțului tău. O să fii uimită de puterea lui de înțelegere...
Poza e foarte frumoasă, te prinde oboseala... ;)
Delia, nu ne cunoastem, ne-am vazut fugar sambata la Tlacioc, nu stiu daca ce am eu sa-ti spun face doi bani, dar am fost acolo. Matilda e alpatata, face duminica un an si 8 luni. In vara ajunsesem intr-un hal ca-mi venea sa fug in lume, ma trezea si din ora in ora si de mai multe ori pe ora. Ziua la job si noaptea la alaptat. In ziua in care am pus pe blog ca eu nu mai pot... s-a intamplat ceva: mi-a revenit rabdarea, mi-a revenit intelepciunea asteptarii, daruirea, lipsa de dorinta de a schimba lucrurile. Nu stiu cum si de ce, dar de atunci suntem mult mai bine, mi-am revenit. Sper sa se intample si pentru tine la fel.
Mara: esti tu de gasca:)
Miruna: sa stii ca in timp ce scriam postul asta copilul a adormit in patul lui si a dormit o ora legata fara sa suga, am plecat de langa el si dintr-o data mi se parea mai usor:)).
Mi se pare tare comentariul lui Adi, care " a alaptat la greu", adica dupa un orgasm de 5 secunde, da sfaturi despre alaptat/intarcat. Stiu nu vrei polemici la postul asta.
Parere mea: intarcatul depunde de tine/ de corpul tau si de copilul tau. Noi ne spunem experientele, tu cerni si culegi ce ti se pitriveste.
Si acum experienta mea: am alaptat pana la 2,9 luni, dap. Evident epuizata, nu ma mai suportam pe mine, dar intarcatul a venit natural, adica, revib la ce am scris mai sus, corpul/ organismul nu a mai facut lapte, intai la un san, apoi la celalat curgea putin si durea. Asa ca am "explicat" copilului ca doare/ usturu si ca nu curge lapte, ceea ce vedea/simtea si el. A durat o luna de tãrãgãnare, dar a cu ultimele resurse de calm si speranta ca totul va fi bine, a functionat. Au existat maraieli, mofturi, dar se distrage atentia, iar in lic de supt san la culcare, mangaiem copilul si spunem povesti.
Acum tu alegi metoda care da roade la voi.
Ma bucur mult ca si expus problema asta ca peste tot sunt sustinatiri pro si co tea alatat dar despre intarcat informatiile bat spre zero, ceva de genul " pleaca de acasa", si prabuseste " universul copilului", dupa ce ca nu ii mai dai lapte mai si dispari.
Si inca o dilema, sa zicem ca reusesti sa il intarci, dar ce-i dai in loc.
Sper ca nu am deranjat cu " viziune" mea asupra intarcatului, la urma urmei dincolo de un nume pe blog sunt o poveste reala. Toate cele bune si multa putere, fa cum simti. Roberta David.
Nu cred ca se refera la mine Roberta David, eu am alaptat 15 luni, la cerere si întarcatul a venit natural, din partea fetitei.
Te imbratisez de incurajare, Delia! suntem si noi cam la fel, un pic mai mici si de multe ori simt acelasi lucru. Cert e ca suge atat de des pt ca esti disponibila. La noi asa e. Daca ai avea un ajutor, o alta pers cu care sa petreaca timp peste zi, nu te-ar mai solicita la fel :-) cred ca e mai usor din punctul asta de vedere pt cei care stau in casa cu bunici etc copilul se mai distreaza si cu altii. Era mai usor de crescut un copil pe vremea cand traiau in aceeasi casa 2-3 generatii, copilul crestea din brate in brate, mama mai facea si altceva decat sa stea cu maimutica de gat. Esti o mamica grozava ca ai ajuns pana aici!
Comunitatea virtuala a super-mamelor alaptatoare a realizat si multe lucruri bune sustinand cu atata sarg alaptarea, dar face si rele, mie cel putin mi-a trasat niste standarde sub care daca ma cobor simt ca am esuat, ca gresesc, ca nu fac bine, uite ca altele pot si fac mai mult. Echilibru in toate! Mihaela
Delia, stiu ca nu te astepti la un comentariu de la mine. Dar uite-l: 1 an si 9 luni! Felicitari!
Ai facut tot ce era mai bine pentru copilul tau si e omenesc sa nu mai poti, sa vrei sa te opresti, sa te simti la capatul puterilor.
Asculta-ti vocea interioara, cruta-te SI PE TINE.
Veti fi bine. Si la al doilea copil vei fi si mai bine pentru ca deja vei sti mai multe decat ai stiut acum si vei putea sa organizezi cum e mai bine pentru toata lumea si mesele si somnul si traitul, in general. Mara zice bine. Hai la bere.
ei bine....2 ani si 10 luni la noi ...de pe la 2 ani nu prea mai pot , nu mai am nervi , nu prea mai am lapte ,nu prea mai vad nici efecte asa miraculoase cu toate ca eu cred ca exista...cateodata mi e drag de mor cateodata ma enervez cand molfaie , nervi pornesc si de la faptul ca pe sanul opus celui pe care il suge se joaca imi trag bluza il mangai pe mana si a inteles sa il lase....pe la 2 ani si 8 luni a fost in greva s -a dus sa ma parasca la taicasu (taicasu doarme in camera si patul lui de o persoana ) si a adormit acolo pe burtica singur ...minune ce a durat doua zile...Acum de o luna aproape cu intreruperi se cuulca la 2 noaptea!!!! pentru ca nu mai are titi bea biberon cu lapte capra citim nspe carti dar nu vine somnu ....dupa -amiaza la fel ori nu doarme ori doarme epuizat pe la 5 juma pan la 7 apoi noaptea la 2....am incercat sa doarma in masina dupa amiaza ca sa se obijnuiasca nu s -a obijnuit....bea biberon bea lapte cu cereale bea la pahar cana dar nu stie sa doarma fara titi decat epuizat la 2...si mai mult decat atat doarme numai lipit in bratele mele si calare pe mine cand avea titi fugea de mine in pat , venea doar la suptu de 4 min si apoi se intorcea cu spatele , acum lipit probabil crede ca daca nu mai e Apte la titi il voi parasi nu il mai iubesc ....incerc sa l inteleg e clar unii sug deget pan la 5 ani alti suzeta alti tatza sper sa nu ajung la 5 ani!!! alti leganati pe picioare ...si alti singuri asta este...el nu stie decat cu titi
...Și al meu la fel, de când nu mai e lapte la țiți, adoarmf foarte greu și foarte târziu...
Delia, ai incercat sa nu-i dai noaptea deloc sa suga, doar seara si dimineata? Eu incerc asa de cateva nopti, sau cam doua saptamani. Al meu are aproape 11 luni. Si mai intai am vazut ca doarme mai linistit doar cu tatal lui si i-am lasat doar pe ei si eu in dormitor separat. Apoi, avand niste musafiri si fiind nevoiti sa dormim toti 3, am zis ca nu mai fac compromis si orice ar fi, nu ii mai dau sa suga noaptea, nu de alta dar in februarie ma intorc la serviciu. La inceput a plans cam o jumatate de ora. Apoi mai putin, iar acum de doua nopti vad ca nu mai plange mult, il iau in brate si adoarme la loc. Poate reusesc si-l obisnuiesc asa, cu doua mese de tita, dimineata si dupa amiaza. Pana la urma e chestiune de obisnuinta, nu?
Ruxandra nu are decat 7 luni si eu ma gandesc sa o intarc cel tarziu la 9. Odata cu diversificarea am inceput sa nu ii mai dau san dupa masa, cateodata completare de lapte praf si sa o culc leganata in brate sau pe picioare(cand cum). Seara ii dau lapte praf+san ...inca seara adoarme la san desi au fost seri cand a adormit si cu sticla de lapte.noaptea cand se teezeste o pun la san, cred ca din comoditatea de a-i face lapte sau frica ca se trezeste pana ii fac laptele si nu mai adoarme mintea imi spunea sa o intarc dar inima nu.
si la noi (cu Ghe, ca Sofia nu mai sugea de la un an si 8 luni) a fost horror de la un an si 9 luni pana la un an si 11 luni. Dupa aia s-au potolit toate deodata, ramasese cu dimineata si seara si rar un alint ziua, natural.
Nu stiu cuma r fi fost intarcarea daca nu era episodul cu boala mea (la 6 dimineata am alaptat, la ora 15 eram cu transfuzia=n brat si asta a fost), dar avea 2 ani si 3 luni si a inteles ca c'est fini, prin forta imprejurarilor, toti erau gravi si speriati in jurul lui si mecanismul de adaptare la noua situatie a primat in fata obisnuintei de a suge.
Trimiteți un comentariu