vineri, 29 aprilie 2011

Program de post- lauza

Gata si cu gravidia, gata si cu lauzia, am trecut si de controlul de 6
saptamani, suntem bine refacuti cu totii, operatia s-a inchis bine,
totul e in grafic. Prilej pentru care pot sa imi continui programul de
mama zapacita, adica pe drumuri tata ziua cu copilul in marsupi plus.
Cu toate iesirile mele zilnice, tot mi se pare ca nu fac nimic. Am
zile in care nu misc nimic in casa pentru ca Luca doarme doar pe mine
ori in brate ori afara, asa incat nu-mi ramane timp nici sa fac un dus
de 5 minute in timpul zilei cat stau doar eu cu el. Nu mai reusesc sa
gatesc nimic, de curatenie nu mai zic, ceea ce ma nevrozeaza teribil.
Ziua imi incepe fragmentata intre 6 si 8 dimineata cand mai mult gemem
decat dormim, urmeaza o sesiune de alaptat de o ora cand picotim
amandoi, apoi eu fug prin casa intre toaleta, frigider, bucatarie si
intretinut copilul care geme ca e lasat 10 minute singur pe pat. Dupa
alte incercari de alaptat doar de alint, urmeaza prima dramoleta care
consta in imbracat copilul care urla, incaltat si motzat in 30 de
secunde ca sa nu mai urle copilul, iesit val vartej din casa si
linistit copilul pe strada care adoarme in cele din urma, toropit de
plansetul fara motive. Doua ore si ceva tre sa gasesc drumuri, vizite,
intalniri planificate cu mamici prietene pe care le haituiesc sa iasa
afara si ele dupa programul nostru. In timpul asta, copilul isi face
somnul linistit, mereu in bratele mele, niciodata in carucior. De la
ora 1, 2, alaptez, apoi incerc sa dorm cu copilul pana la 4, asta cand
reusesc sa il adorm sau cand reusesc sa atipesc si eu in pozitia de
sezut.
Ziua devine un pic mai relaxanta cand vine sotul acasa si preia
copilul in bratele lui puternice si care ii canta si ii danseaza pana
oboseste, iesim iar la aer, seara ii facem baie iar dupa ora 9 urmeaza
alte sesiuni inegale de alaptat.
Cand si cum mananc? In picioare, printre picaturi si mai mereu ce
gasesc prin frigider. Cand ma spal? Seara, intr-o viteza nebuna. In
rest, nu fac nimic.
Sunt curioasa doar, nu ma plang, dar as vrea sa stiu daca toate
mamicile cu bebelusi traiesc intr-o vrie asemanatoare ca a mea?!

18 comentarii:

raluca spunea...

nuuu, la noi totul e disciplinat si organizat, copilul aproape ca a invatat deja sa se schimbe singur:)

Delia spunea...

Las ca stiu eu ca alaptai ca si mine la ora asta, in timp ce lasai comentariul asta. Sincera sa fiu, nu stiu cum te descurci cu doi copii mici. Tre sa fie un secret.

Corina Gligor spunea...

da, da, da pe toate planurile si la toate capitolele; ai scris exact si in detaliu totul; si eu inca mai am zile din-astea, muuulte, desi copilul are 2 ani si 3 luni...:)) asa ca, putere, rabdare si curaj iti doresc.... corina

carmen spunea...

uaaauuu, ai reusit sa scrii un post asa de lung??! :))

Delia spunea...

Corina, multumesc de feedback si de incurajari:))! Cred ca sunt si eu intr-un full time job, dar nu imi dau seama pe deplin:).
Carmen: daa, deci ma crezi ca seara dureaza mult alaptatul; noroc ca aveam mana dreapta libera ca si acu.

Delia spunea...

Dar, ca sa fiu dreapta, azi am pus copilul in scoica si in juma de ora am tras un maraton de calcat, facut o friptura de vita si un inceput de ciorba pe care o termin diseara, caci de 2 ore doarme copilul pe mine, in timp ce eu ma uit la nunta regala. Deci, se poate si cu tzaraita si cand se intampla, ma bucur de parca as fi semnat 3 contracte de consultanta:))).

Paulina spunea...

Vai cat de bine ai descris prin ce trec acum!!!!!!!!! Ma gandeam ca sunt eu mai ticaloasa si nu stiu cum sa ma descurc!!!Multumesc ca mi-ai aratat ca se mai intampla si altcuiva acelasi lucru!! Cand descoperi cum sa faci ca sa te organizezi te rog frumos sa-mi spui si mie!!

Delia spunea...

Paulina, voi cat aveti? Noi avem ritmul asta la 7 sapt, vestile bune ar fi ca de pe la 2 luni spre 3 se poate sa intram intr-o era noua cu somn si mese mai regulate. Cat despre organizat timpul, nu sunt eu cel mai bun exemplu, eu sunt aiurita in general, acu ma mentin pe linia de plutire cat de cat.

Paulina spunea...

noi avem 4 saptamani . dar parca ne chinuim asa de-o viata

Delia spunea...

La 4 sapt eram si eu dusa rau si aveam impresia ca mi s-a terminat viata. La 5 sapt am fost mai bine, la 6 sapt am facut 2 drumuri la ikea sa mobilam casa, copilul a dormit de fiecare data cate 3 ore, a fost parfum. O sa fie din ce in ce mai bine, cu fiecare sapt.

Ema spunea...

Stii cum ma regasesc in ce spui tu aici? 100%. Incredibil ce seamana experientele mamicilor cu copiii in primele luni de viata. La inceput aveam si eu impresia cami s-a terminat viata, ca nu fac nimic, acum, dupa un an si jumatate s-a mai calmat situatia, mai reusesc sa fac una, alta, nimic spectaculos, dar macar nu mai am senzatia ca traiesc doar prin si pentru copil. Daca tot ziceai ca ai program de plimbare in prima parte a zilei, poate ne fixezi si noua o intalnire prin IOR zilele astea, cum poti tu, noi am devenit mai flexibili. Si un loc de intalnire, ca de identificat va identificam noi. Asta daca vrei sa mai cunosti o surata zapacita.
PS: M-ai facut sa mauit la pozele cu Tudor de la sase saptamani si sa ma gandesc nostalgica la faptul ca, desi era greu si aiuritor, ca la tine, a fost frumos.

Delia spunea...

:)) hai sa dezbatem subiectele astea miercuri in parc, dc e vreme buna. Da-mi un mail cu nr de tel si ne auzim: dobreja82@gmailpunctcom.

Ada Demirgian spunea...

Nu-s toti asa, unii-s mai bine, in anume zile, altii mai rau. Dar! saptamana trecuta am inceput o ciorba la 10 dimineata si am terminat-o glorios, zece ore mai tarziu.
Ieri in schimb am pus la spalat TOT ce era de spalat. Deci cred ca e in functie de vreme, karma, si cat de bine am dormit cu o noapte in urma. Ce citesc la tine se inscrie in normal. Sigur, daca ai avea inima sa-l mai lasi sa doarma si-n patul lui, nu doar in brate, poate s-ar mai schimba nitel desfasuratorul. Acum 6 ani cam tot prin timpul asta imi spunea cineva ca deocamdata e bine, inca suntem in perioada fericita. Greul incepe cand nu-l mai gasesti unde-l pui. Atunci am zis ash, mai greu ca acum nu se poate. Well, se poate. Deci e randul meu sa-ti zic: inca esti in perioada fericita, cand il gasesti unde-l pui. Smile, maine va fi mai rau. Sau dimpotriva:)

Delia spunea...

Ada, am si eu zile in care reusesc sa calc, sa spla rufe si sa dau si cu mopul, dar sunt foarte rare. Cat despe copil, e clar ca l-am stricat de doarme numa cu noi si in brate si plimbat si deloc in patul lui, cum il pun in patut cum se trezeste, cum plec de langa el cum exlama a nefericire. Suntem in proces de mutare si n-as vrea sa il stresez mai tare acum cu incercari de dormit in patut, il las sa se obisnuiasca in noua casa si apoi incerc sa il dezvat, sa vad dc oi mai putea. Sau cum ai zis dc m-o lasa inima:).

Ada Demirgian spunea...

Eu am aflat in acest week-end de la o prietena o veche vorba pare-se romaneasca, pe care ti-o ofer ca argument in orice discutie pe tema: n-am camasi, mi-e foame, ce de praf e aci: vorba suna asa: "Femeia cu copil mic nu face nimic". Inca te inscrii in categorie. Hai, ca o sa fie bine!

Bogdana spunea...

da, eu ma incadrez. cu diferenta ca radu are trei luni jumate, sapte kile jumate e mult mai mult treaz si vrea toata atentia. sa vb cu el, sa il plimbi, sa nu te departezi de el. patul are ace, leaganul la fel, scoica idem. si mai e o diferenta. inca doi copii.

si inca mai traiesc, deci e de bine :)

Delia spunea...

Ada, cuvintele tale mi-au rasunat toata ziua in cap, creieri si rarunchi, multumesc pentru incurajari, ma simt o adevarata mamica acu:).
Bogdana, nu stiu cum mai poti, de unde ai energie pt trei? sper ca ai ceva ajutoare ca altfel n-as vedea limanul in cazul tau; oricum, eu va urmaresc si vad cat de ocupati sunteti, bravoo ca va incumetati sa plecati cu trupa peste tot.

Iglitza spunea...

totul suna normal si familiar :) si frumos, pe langa!

imi amintesc si eu cum copila nu dormea decat in brate si asta era o problema f f mare, avand in vedere ca la nastere mi-a pleznit coccisul si aveam dureri crunte de la simpul stat pe pat/scaun/canapea (care nici acum dupa 11luni minus 3zile nu au trecut)

probabil ca meseria asta de parinte nu se usureaza cu timpul, dar macar mai incolo o sa fim mai odihniti si limpeziti la cap pentru a face fata mai bine. sper!

anyway, va descurcati de minune!