miercuri, 7 iulie 2010

Viata mea acasa

Pentru cei care nu stiu ultimele vesti, eu sunt semi-casnica de vreo 3 saptamani, poate si mai mult, am pierdut de mult sirul zilelor.
De cand lucrez pe contracte de colaborare, niciunul inca semnat, garsoniera noastra s-a transformat in biroul Deliei; cafeaua noastra e cafeaua de la birou, papucii de casa sunt pantofii cu care "ma incalt sa ma duc la birou", hainele de casa sunt hainele mele office, coltul de joaca al sotului, singurul ramas nealterat de vreo mana de femei a fost trasnformat in biroul Deliei.
De ce ma numesc, totusi, semi-casnica? Pentru ca desi am 2 joburi, de ieri transformate intr-un job fulltime si jumatate, ma ocup si de gospodarirea casei. Sigur, aceasta e partea dedicata mamei si soacrei, si in care eu povestesc cum tin casa luna, cum gatesc de zor, cum cu un picior invart in ciorba si cu altul scriu texte si rapoarte de CSR, cum cu mana dreapta pun rufele la spalat si cu alta fac bugete.
Suna mirific, aproape perfect, nu?
Well, ar fi daca nu as mai uita, de exemplu, sa fixez furtunul de evacuare al apei murdare din masina de spalat, si daca nu m-as trezi periodic intr-o casa in care baltesc lucrurile la propriu. Deja mi-am format niste automatisme si iau partea buna a lucrurilor, in sensul in care e mereu curat in casa, podelele lucesc iar gresia straluce, si nu de la Mr Proper!
O alta parte benefica a statului acasa este ca facem economie de bani dati pe mancarea de pranz, dar am mereu grija sa compensez prin iesiri periodice la supermarket ori prin oras de unde ma intorc cu cate o rochita noua.
Sunt dezavantaje si avantaje, dar am de gand sa le aloc capitole speciale, ca sa nu ma plictisesc de tot. Legat de asta, sunt constant intrebata daca nu ma urc pe
pereti de singuratate sau daca nu simt nevoia unui coleg ciu care sa mai schimb o vorba, doua. Instinctul a fost sa raspund ca da, simt nevoia sa mai ies din casa si sa vb singura pe strada, dupa care am tras linie si a iesit tot cu plus: nu sunt nevoieta sa port conversatii de complezenta, imi fac singura cafeaua mea, vorbesc foarte mult la telefon si ies din casa numai dupa bunul plac.
Acum va vad ce am scris, imi vine sa imi prelungesc contractul de inchiriere al biroului meu!

2 comentarii:

sultana spunea...

pai si de Fb am uitat ? nu socializezi destul acolo, in lipsa unor colegi de job adevarati ?:)

dedi spunea...

Nu stiu ce concluzie sa trag dinc e ai scris, dar eu tot jinduiesc la ora ta de trezire si la somnul frumos pe care il ai cand te pup de plecare, la radio guerrilla care poate canta in voie toata ziua, la faptul ca poti manca grabita cateva cirese in timp ce scrii un email, la posibilitatea unui somn de dupa amiaza, la cafeaua bauta pe fotoliu.

Daca detest ceva la jobul meu este faptul ca trebuie sa ma duc la el. :)