Acasa

Am revenit de la Budapesta de trei zile deja dar abia acum am gasit 10 minute libere. Pentru ca am fost ocupata asa de frumos incat nu-mi venea sa ma lipesc de calculator. Am avut cateva zile libere inainte de noul job si noua viata pe care mi le-am petrecut aiurea. De noua misiune o sa povestesc zilele urmatoare cand ma voi obisnui mai mult. Vreau doar sa consemnez ca n-am mai facut niciodata piata, vinerea, la ora 1, la pranz. Sau ca joi, la pranz eram in parc si ma plimbam cu o prietena, fara grijile omenesti. Sau ca tot joi, am facut vizite si sarbatorit pana tarziu. Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa ma desfat asa in timpul saptamanii. Dar totul a culminat cu vizita la MTR de ieri cu scopul de a cumpara martisoare. E bine sa te simti liber si sa n-ai progarm. As putea sa ma obisnuiesc cu dimineti tarzii si dupa-amiezi insorite si frumos insotite.
Despre Budapesta? Mai frumoasa si mai calda decat acum 2 ani. Poate pentru ca am crescut intre timp.

Luxul meu

Imi intreb mereu candidatii la ce loc de munca viseaza, cum ar trebui sa arate si cum ar trai ei intr-o lume ideala. Cu unii imi iese jocul, cu altii nu, pentru ca se limiteaza prea mult la lucruri materiale. Sau unii nu stiu sa viseze.
Si apoi ma gandesc la mine si la luxul de a visa la un loc de munca perfect, cu colegi amuzanti si relaxati, cu sef cu cercel in ureche si pranzuri pe terasa blocului. Sa stam la serviciu numai 5 ore in care sa lucram intens, iar celelalte 3 sa le petrecem la cafenele. Sa scriu si cu creionul pe agenda, nu numai in outlook sau in word. Sa radem, sa barfim, sa fim relaxati dar eficienti. Sa ne justificam salariul.
Luxul, in general, pentru mine inseamna sa ma pot trezi dimineata numai dupa ora 8 jumate, sa beau cafea si sa stau pe fotoliu 10 minute pana ma dezmeticesc, fara sa alerg ca o nebuna sa prind liftul; sa pot dormi noaptea linistita, fara sa aud zgomote infricosatoare de la vecini; sa am week-enduri lancezite si fara progam prestabilit dar in care sa fac multe si sa vad lume multa si draga; sa gatesc micul dejun pentru 2, in doar 5 minute dar sa mananc numai bunatati; sa ies in parc cu prietenul meu, fara sa alerg, sa asud, sa ma stresez ca trebuie sa fac miscare ca sa slabesc; sa merg duminica la picnic si seara la teatru; sa ma culc devreme ca sa ma pot trezi odihnita.

Se naste, nu se naste?

Ma gandeam la blogul asta si la marile probleme ale vietii expuse aici. Pana acum n-am prea trait chestii mari si de importanta majora pentru omenire. Mi-am umplut spatiul cu nimicuri pentru care am fost blamata, de cele mai multe ori. Oricum ar fi, azi am realizat ca-s numa banalitati in comparatie cu ce traiesc unii.
In aceste minute/ore, undeva langa casa noasta, se va naste un nou pui de fosta Obreja, devenita Gheorghe. Vara-mea, cea despre care toata lumea spune ca suntem gemene, va deveni mamica iar eu stau si bat praful de pe toba cu nimicurile mele. Numai cand ma gandesc la ea ma doare sufletul si ma trec toate durerile facerii. Ma simt de parca as fi barbac-su si mai ca m-as duce sa stau si eu pe langa usi. Sau s-o tin de mana. Sau sa ii scot eu mai repede copilutul care ne-a tot dat emotii de vreo saptamana incoace. Dar cica mai bine stam la treaba noastra ca mai tare enervam taticul. Asa ca o asteptam pe Crina Maria cu sufletul la gura si pungile de cadouri langa usa. Nu pot lucra azi nimic, sunt pe stand-by.
Pozele de jos sunt pentru Mariuca.

Update: s-a nascut o Crinuta albicioasa, blondina si cu ochii lipiti, citez dintr-un tatic emotionat si foarte fericit. sa ne traiasca! Iat-o la doar 7 ore de viata:

Cele mai frumoase

Ramona m-a provocat si m-a facut sa ma pronunt. Actritele/femeile mele preferate mai jos. Pe ambele le invidiez pentru silueta slabanoaga, chip angelic, frumusete clara si naiva si ochi nebuni.

Natalie suava

Natalie sexoasa

Audrey, distinsa

Ce i-as mai fura palaria!

Blank

Iau o pauza de cateva zile de blogareala pentru ca trebuie sa ma adun. Avem de pus cenusa in cap in legarura cu campania noastra, o regandim, ne imbunatatim stilul. Cumva. Pana cand imi revine starea de sarbatori, ma retrag. Dar o sa-mi citesc in continuare prietenii. Cote d'Azur, sept. 2008

Dor de ducaa....

Fara chef de munca si chestii serioase, ma gandesc la vacanta. Urmatoarea va fi la Sighisoara de sarbatori dar visez la Paris. La primavara. Deocamdata ma multumesc cu Italia de asta vara.

Zapping-ul pacatos

Cand esti racit si n-ai cum sa iesi din casa esti condamnat la tacere. Casa e goala, nu prea poti vorbi, tusesti, transpiri rece si stai mai mult pe langa pat. Asta daca n-ai stare sa lancezesti. Creierul nu functioneaza mai mult de 2%, nu prea te ajuta sa citesti, starea de somn greu te bantuie, dar nu poti sa dormi si fac greseala sa dai drumul la televizor. Aici incepe cosmarul unui om boland. Zappezi intr-o doara dar nu retii nimic din ce vezi. Poate pentru ca nu ai energie sau poate pentru ca n-ai material. Ma voi opri la a doua varianta pentru ca am avut nesansa sa ma holbez la tv timp de o zi intreaga si sa mi se faca scarba de media. Pardon, de TV-ul romanesc. Stiam ca exista "vedete" care sunt mai mult sau mai putin proslavite, stiam ca fiecare televiziune are o "lista alba" care contine personaje care apar cel putin o data pe saptamana in grila lor de programe. Stiam ce fel de "show-uri" sub mediocritate se deruleaza sub ochii nostri, stiam ce fel de stiri fac rating. Dar nu stiam cat e de plictisitor sa nu ai la ce sa te uiti la TV, o zi intreaga. Personaje cretine, cu fitze, cu bani, "vedete" ridicate la rangul de sfinti, moderatori fara imaginatie si emisiuni fara substanta. Evident, ma refer aici la peisajul TV romanesc, nicidecum la posturile franceze sau cele englezesti. Pana si show-urile italiene sunt multtt mai interesante decat astea ale noastre, desi nu prea inteleg limba. Stirile se repeta din jumate in jumate de ora, cu aceleasi informatii, sub aceleasi forme si deloc interesante. Mi s-a facut sila. Asa ca am hotarat sa fac o dezintoxicare de televizor. Nu ma lasa inima sa-l scot de tot din casa dar mi-am propus sa o las mai moale. Sa vad cum o sa rezist fara toate scandalurile media, fara politica, fara emisiuni cu cretini. Slava Domnului ca nu avem copil in casa care sa fie lasat in fata tv-ului in timpul zilei dar din pacate stiu cazuri cu parinti care-si asa plozii sa "atarne" la tv in timp ce ei isi vad de-ale casei.

Pauza de voce

Azi n-am semnat condica la serviciu pentru ca nu ma mai tine gatul. Am rosu in gat, cum faceam cand eram mica, tuse magareasca si dureri in plamani. Se zice ca e un virus care decima in stanga si in dreapta. Partea buna e ca nu ma doare capul asa ca pot da ture prin garsoniera cum vor corzile mele vocale. Dar am hotarat sa nu vorbesc deloc. Sa fie o zi fara voce. Doar sa scriu sms-uri, pe chat, pe blog, sa citesc si sa mormai. Evident ca n-am avut stare si am sunat la Teatrul Act sa imi rezerv bilete la concertul lui Andries, care nu mai sunt de mult, si dupa 30 de sec de vorbit monosilabic m-a apucat o tuse magareasca uscata si innecacioasa. Partea asta cu statul acasa la varsta mea e si nu prea e interesanta. Intr-adevar ma pot ocupa de chestii casnice mai bine si mai mult, nu mai am scuze ca n-am calcat sau ca nu am spalat vase, ca timp este, pot sa ma uit la filme..dar parca e prea liniste. Si plictiseala. Nici somnul de la pranz nu prezinta maxim interes pentru ca n-are farmecul somnului furat fara aprobare. Dar cand ai scutire medicala..imi vine sa dansez in loc sa bolesc. Si pun pariu ca daca ma duc maine la birou ma voi simti si mai tau si voi vrea acasa. Nu-i bine nicicum. Ma duc sa calc poate transpir.

Cum sa fii o femeie perfecta

Cred c-o iau razna cu atatea reviste de femei. In fiecare luna cumpar cel putin 3 reviste si de fiecare data ma simt ca o cretina ca aia nu fac, aia nu stiu, asa nu ma imbrac, ce sens mai am de fapt? Si ce caut in pat cu revista in mana cand ar trebui sa-mi dau frau liber fanteziilor si sa aplic tot felul de scheme sexuale, ca doar asa se cucereste un barbat, nuu? Nu culcandu-te cu revista, telecomanda sau cartulii ratacite pe sub perne.
Si evident incep dileme muieresti in care imi fac mea culpa ca nu dau cu aspiratorul mai des decat mama, ca nu gatesc si ca nu folosesc cuptorul in loc de tigaia cu mult ulei (nici n-avem cuptior), ca nu frec greia din baie macar de 2 ori pe luna-atentie la germeni- ca nu ma imbrac casual-office in loc sa ma duc cu tenisi, ca nu sunt iubita perfecta.
Toti specialistii din aceste pseudo-reviste RECOMANDA ca e MUSAI sa fii o buna gospodina, o buuunaa iubita, o buna calcatoreasa, o buna menajera si o buna viitoare mama. Ca sa nu mai zic de o buna carierista. Adica sa performezi 8 ore zilnic la serviciu, sa faci o ora pana acasa, dar sa ajungi fresh si pentru inca 4 ore, pana te culci, sa-ti indeplinesti indatoririle casnice.
Gatit, spalat, curatat, pupat iubitul, aplicat o masca de curatire, facut de unghiute, iar pupat iubitul, nu care cumva sa ti-l neglijezi plus gimnastica obligatorie. Pai se poate doamnelor? Asa permitem noi specialistilor? Sa-si bata joc de viata noastra sentimentala? Chiar m-am intrebat cine sunt acesti specialisti care au mereu raspunsul potrivit? Cine? Vreau sa-i cunosc.
Pana sa ma enervez, imi fac analiza SWAT si descopar ca la capitolul pupat stau binisor..mai trebe lucrat..in rest NIMIC. Adica cate ff putin din toate. Nu bifez reteta femeii perfecte, ma conformez si ma gandesc la viitor. E cam sumbru, ce-i drept, dar ma gandesc ca macar sa fiu o mamica odihnita ca la somn sunt campioana.

Fetze de nuntasi

Las Cv-urile pentru ca sunt racita si fara chef de munca. Pun fetze de pe la nunti....pentru ca mai avem cateva si trebuie sa facem fata distractiei. Sa cante muzicaaa:).

Nunta, gaina, rochia, alaiul si salonul, toate romanesti

Nu-mi plac nuntile traditionale romanesti, nu-mi plac toate obiceiurile care trebuie bifate ca sa vada vecinii, nu-mi plac restaurantele unde se petrec aceste evenimente, nu-mi place ideea de a sta pe scaun o noapte intreaga, doar ca sa incurajezi "tinerii casatoriti" ca au facut ceea ce trebuie. In toata viata mea am participat la 16 nunti, iar totalul l-am facut acum cateva zile, la o nunta, impreuna cu o prietena, pe fundalul unei sarbe ametitoare. Am participat la nunti elegante, la nunti simple, la nunti kitch, la nunti lungi si epuizante, la nunti inodore, la nunti aglomerate, chiar si la nunti sexi.
De multe ori m-am gandit sa trimit "plicul" prin mesager, asa in semn de prietenie si pretuire dar si darul asta mi se pare jenant, asta in conditiile in care multi fac nunta doar ca sa aiba bani pentru luna de miere sau ca sa-si plateasca restaurantul. M-am certat cu ai mei ani de zile pe acesta tema, de fiecare data cand mai urma o nunta in familie si presimt ca o s-o mai tin asa pana cand voi avea curajul sa fug in lume si sa ma marit asa cum vreau eu, un melanj de nu stiu ce:).Si bineinteles sa-mi pun lumea-n cap.

Ce nu-mi place la nuntile romanesti:
dansul gainii
pupatul excesiv
mesele multeee si plineee de Pet-uri
tortul cu artificii (ma sperie ingrozitor)
rochiile mulate si sclipicioase
casa de bani
fetele de masa oribile si pete de la nunta anterioara
cocurile fixate ale doamnelor nuntase
taraful
Dj-ul care e si fotograf, entertainer si organizator de mese
aplaudatul
restaurantele comuniste transformate peste noapte in sali de bal
durata unei nunti care poate ajunge la 12 ore
expresia "tinerii casatoriti"
expresia "sa se pupe mirii"

Ce imi place:
adunatura de prieteni
hora
furatul mirelui
miresele inalte si subtirele
mirii inalti cu picioare drepte
nasii eleganti si de bun simt
barbatii la 4 ace
femeile fara burti si fara coc
nuntile mici si cochete (max 50 persoane)
cununia religioasa, singurul moment cu adevarat emotionant al intregii procesiuni
pozele uschite cu mirii
"Trandafir de la Moldova"

Termita din mine

Peste o luna implinesc 26 de ani. Am trecut deci cu bine de pragul celor 25, am vazut ca nu mi s-au lasat diverse parti din corp asa cum credeam, ca arat tot ca la 18 ani, inca nu am riduri, viata mea a intrat intr-o normalitate vesela, deci sunt ok. Si am inceput sa caut partile care nu sunt ok. Adica nu pot sa fac 26 de ani fara sa am vreo buba pe undeva. Si atunci, seara, cand ma chinui sa adorm cu dopuri in urechi, ma gandesc ce-am fost si ce am ajuns (stiu...n-am probleme, restante la intretinere, copii sau griji cum ca incepe scoala). Dupa vreo 3 seri de frecus in pat si analiza fina am concluzionat ca fac parte din generatia termitelor. Mereu suntem pe fuga si vrem sa mancam din cate ceva: un pic de film, un pic de citit, un pic de alergat, un pic de serviciu, un pic de curat, un pic de vacanta, un pic de mare, un pic de munte. Mereu avem ceva de facut si e pacat sa pierdem din ceva. Grijile noastre sunt chestiile pe care le avem mereu de facut, locurile in care trebuie sa ajungem, lista pe care trebuie sa o bifam. Nu zic ca-i rau dar nici ca-i bine. Zic doar ca acum sunt o termita mignona.

La regim

Italia ne-a ingrasat cu pastele si pizzele ei delicioase. Deci suntem la regim. Amandoi. Fiecare cum stie mai bine: abdomene, Cindy seara, salate, nervii necesari, fara paine (mai greu), fara sucuri si mai grav pentru mine fara torturile de la Violeta.
Cine stie diete sanatoase si mancacioase care sa nu ameteasca prea tare, sa-mi trimita si mie.
Eu am inceput cu meniul de mai jos. Trag sperante mari de la el. Urmeaza un week-end eco: piata, legume, supe, autobuz si targ Green.

De-a americanii

Cum sa uit eu sa povestesc despre prietenii mei? Cum sa nu-i pomenesc, cand suntem zi si dupa amiaza impreuna, timp de 9 luni? Sunt nerecunoscatoare si merit sa fiu apostrofata. Ei imi fac diminetile si dupa-amiezile mai incitante si eu asa ma gandesc sa-i rasplatesc? Nepomenindu-i??
In drumul meu spre serviciu trec pe langa Ambasada Americii, de pe Batistei colt cu Tudor Arghezi. Aici incepe de fapt distractia. Nici nu intru bine pe straduta blocata de masinile diplomatilor ca sunt reperata cu zambete si niste "buna dimineata" vioi. Desi imi dau impresia ca nu fac nimic toata ziua, agentilor de securitate nu le scapa nimic. Niciun fir de par cazut din greseala pe camasa de birou, niciun picior golas, nicio privire gresita. Ei sunt cei care ma intreaba dc nu vreau sa ma marit mai repede, tot ei sunt cei care ma saluta politicos si poofticios in acelasi timp, ei sunt cei care sprojina gardurile, mereu cu munitia la ei. Ei isi spun glume dintr-o parte a strazii in alta, ei sunt cei care ne insotesc cu privirile discret si grijuliu, pana intram in siguranta in cladire. Ei sunt draguti si atenti cu noi femeile care avem treaba pe trotuarul Ambasadei.
Ei sunt prietenii mei care ma "apara" in fiecare zi de la metrou pana la birou si invers. Sunt o norocoasa, nu-i asa??

Un pic despre popoare, mai mult despre romani

Nu stiu cat patriotism zace in sangele-mi moldovinesc, stiu ca sunt destul de toleranta cu semenii locali, un pic pretentioasa cu cei din afara hotarelor dar in vacanta asta (si nu concediu, asta e pentru Maria de la Iasi) mi-a fost dat sa observ si sa toc impreuna cu Dedi, apucaturi, obiceiuri, gestica, grimase si vociferari ale semenilor de pe Terra.
Intr-un spatiu restrans vezi multe si nu neaparat chestii vesele si imbucuratoare. Daca te afli intr-un aeroport, mai ales la Otopeni, nici n-ai cum sa nu observi apucaturi omenesti, oricat de obtuz ai fi. De la asteptarea avionului, la cozile aberante de la check-in, la navala in free shop-uri, chiar si la toalete. Oamenii au o frica viscerala sa nu piarda ceva si astfel se ingramadesc, dau navala: vor un loc mai bun la buda, locul caldut la coada inexplicabila la verificarea pasaportului, un loc in fata pentru imbarcare, un loc avantajos in avion. Tot stresul este provocat de frica transmisa din Costel in Vasile, din Lenuta in Marcica, de la romani la daci. Interesante sunt si grimasele si batutul din picior, a nerv cultivat in timp. Concluzia rapida: suntem speciali si fricosi de-a dreptul.

A fost un pic "reconfortant" sa vad ca nu numai noi, romanii, suntem cu nerabdarea si frecusul in valiza. Intr-un autocar in spatele meu a stat, mai bine zis, s-a frecat pe scaun, un indian deloc simpatic, care a vrut sa ne demonstrese ca civilizatia si bunul simt nu fac parte din calitatile alese ale poporului sau. Timp de 30 de muinute s-a frecat pe scaun, s-a batait, a vorbit la telefon in gura de sarpe, ne-a atins intr-un mod foarte asexual, a trantit tot ce putea sa tranteasca in spatele nostru. Si cum nici eu nu stau foarte bine la capitolul nervi, mai aveam putin si faceam scenarii politiste si jurnaliste. Am vazut titlurile socante in presa italiana: o romancuta de 1.50 zdrobeste in picioare un indian nevinovat, la Milano, in drum spre aeroport. M-a calmat doar ideea mentinerii unor relatii de pace intre Romania-Italia.

Pe langa Florenta, pachetul bonus: zile nr.3, 4 si un pic de 5:)

Dupa 2 zile plecati din Florenta, revenim cu vederile de la malul marii Ligurice. Dedi cu pozele si eu cu cateva impresii.
Vineri dimineata ne-am trezit cu marea-n cap si-am pornit-o catre autobuzul care ne-a lasat fix in statiunea mareo-balneo-montano, Lido di Camaiore. In prima faza m-am imaginat intr-un Eforie Nord mai stylish, curatel si foarte cochet, dar doar din cauza turistilor sexogenari sau familisti. Fix ca la Eforie. Dupa cateva ore, dupa ce am dat o raita prin statiune am hotarat ca seamana cu Cote d'Azur, desi habar n-avem cum sunt locurile pe acolo, dar preturile, accesul destul de piperat pe plajele private, serviciile, lumea, toate adunate ne-au format o imagine exclusivista.
Frumos la ei la mare, nisip fin, mare f sarata si deloc adanca, curata, calda (uneori cam ciorbica), curatenie si costume de baie foarte faine. Colegi de sezlong italieni vorbitori de o engleza buna, uneori mai buna decat a noastra, cazare la o pensiune micuta dar foarte cocheta si primitoare.
Si pentru ca am vrut sa ne integram perfect in peisaj am adoptat si noi bunele obiceiuri: dormit bine si mereu la pranz, mancat a l'italiano, platit la fel, plaimbarica dupa masa, plimbarica la apus, pe ponton, vorbit intr-o italiana stricata care a dat in cele din urma in romana. Asta pentru ca printre bogatani am gasit si romance care lucrau in pensiunea in care ne-am cazat, adica si pentru noi, ceea ce nu ne-a dat o stare de foarte bine.Am gasit la un restaurant foarte misto o alta domnisoara romanca simpatica care ne-a facut viata un pic mai usoara pe timpul mesei.
All in all, am stat 2 zile la marea lor frumoasa, am facut un dolce far niente ff tare, cu siguranta am pus vreo 2 kile de la paste si pizza ceea ce inseamna ca pentru urmatoarele 3 zile tre sa avem grija. Urmeaza maine Verona si poate Venetia. Mai multe poze gasiti la artist pe blog.

Florenta, a doua zi

Expozitiune: canicula, umezeala, dormit, 2 cafele, stat in casa, obloane trase, inabuseala, ventilator, program amanat, blogguit, wi-fi, lancezela.
Desfasurarea actiunii: a doua zi in Toscana se sta in casa pentru ca murim de cald, e vb de un cald similar cu vara trecuta in Bucuresti, mai exact cu codul portocaliu care ne-a terminat de nervi. Noi nu suntem nervosi, doar suntem rai de cadura...stam in casa cu ventilatorul pornit si transpiram kile de toxine. Asteptam sa treaca valul, de fapt, in timp ce scriu se aud tunete, poate se mai racoreste atmosfera. Dedi doarme, io-s deja cu 2 cafele crema la bord si respir greu.
Aseara, la ora 8 erau 41 de grade, la 11 erau 30, decent. Asta a fost partea greoaie de concediu:). Partea frumoasa e ca lancezim, n-avem program, vrem reduceri, maine plecam la mare pentru 2 zile si ne mai dorim cateva ore de pierzanie prin oras. Macar de-ar ploua.

Prima zi de Florenta

Pe modelul clasic, fa ce stii mai bine, am zis sa exemplificam cate putin din vacanta noastra in Toscana, Dedi cu puozele si io cu povestile. Si pentru ca dimineata a postat deja cu un soi de uimire si zapaceala drumului, l-am scos din casa la un tur de oras.

Desi este a patra oara cand bat stradelele, tot ma minunez de cat de cosmopolit este orasu culturii renascentiste. N-am sa fac saga familei Medicis, n-am sa scriu despre muzee, monumente, parcuri, piatete sau saldi (reduceri), nici n-as avea timp si nici documnetatie serioasa. Vreau doar sa simt orasul. E clar cosmopolit in ce mai greu sens, langa casele si palatele de la 1500 troneaza foarte decent mari branduri de lux, gelaterii, cafeterii, pizzerii, terase cochete. Orasul lui David geme de viata -turisti de toate culorile, vanzatori veseli, oameni de-ai locului foarte prietenosi si vorbitori de engeza......yeiii. Daca ajungi in Piata Domului te-ai scos. Esti in inima orasului si de aici nu te poti rataci..desi este mereu plin ochi, mai ceva ca New York-ul sau Paris. Ia-ti o gelatto si mergi hai hui pe cele mai stramte stradute, aici sunt cele mai frumoase surprize pentru sufletul si ochiul de fotograf. Iata si de ce:
Dupa, e musai sa-l vezi pe Davide al lui Michelangelo, varianta originala impresionanta este la Galeria Arteor Frumoase iar copia in piata Signoria. Oricum, el este simbolul locului.

Diseara alte simboluri, alte plimbari, alte poze.

Metroul Greu in COMPACT

Am vrut sa fie un jurnal de retete de bunadispozitie dimineata, am vrut sa dam sfaturi si trucuri despre cum sa-ti faci loc prin multime, am vrut sa trezim spiritul civic din fiecare traseist cu metroul, am vrut sa ridicam un semn de exclamatie celor carora nu le pasa de vecinul de calatorie, am vrut sa fie un pamflet la adresa integii institutii (daca se poate numi asa) Metrorex, pe care tot noi o platim, si iata ca AM REUSIT! Blog-ul nostru a insotit de dimineata mii de calatori cititori de COMPACT prin schitele si ponturile lui Dedi (deh, minte de inginer si inima de artist). Am fost publicati si arati de bine cu degetul. Suntem constienti ca nu am inventat roata dar mizam pe inspiratie si mult haz si asta recomandam celor care se lupta in fiecare zi in jungla din subteran. Asta da mod de a-ti incepe vacanta! Drum bun si zambiti mereu!

Orasul dorintelor

Se intampla multe in orasul asta. Trebuie doar sa te opresti sa-l asculti. Se intampla concerte bune, teatru de calitate, cursuri pentru spirit, se produc oameni care au de strigat in gura mare ca le pasa. De ei.
Orasul mizeriei, al goanei, al stresului si al aglomeratiei are suflet si sufera. Sufera pentru cei care vin sa-l populeze si-l abandoneaza. Vorbesc aici de tinerii care-si pun speranta unei cariere, care-si iau ranita in spate si pornesc intr-un exod spre capitala. In fiecare an se intampla acelasi lucru, placa se repeta iar peroanele se mai ingroasa cu un strat. Insa nimeni nu-i curios sa vada, dupa cel putin 2 ani, ce se intampla cu ei.

Fac parte din "grupul de la Moldova" si, inainte de Facultate, nu mi-am dorit sa ma indrept spre capitala. Visam la Sibiu, poate Cluj dar am sfarsit la Iasi. O alegere buna pentru anii de studentie dar mai putin inspirata pentru cei de dupa. Asa ca ne-am trezit ingrosand si noi la randu-ne, cubic-urile multinationale, locurile de la metrou sau imbogatind pe altii din chirii nesimtite.
Cu totii am vrut cariera dar abia acum ne dam seama ca am cauat de fapt un loc de munca. Credeam ca dc-ti sacrifici timpul liber si participi la activitati sociale cu colegii mai urci o treapta. Credeam ca a construi o cariera era sinonim cu a sta peste program si a nu mai da pe acasa, in provincie, decat in zile de mare sarbatoare.
Noi, tinerele vlastare femine ale acestei tari, credeam in modelul femeii de cariera: coioasa, puternica, independenta si mama abia peste 35 de ani. Relatiile, iubirile erau undeva puse pe un raft, exact unde sta cartea din care mai dai o fila noaptea, inainte de culcare. Nu ne interesau cuvinte precum: casa, gospodarie, barbat/sot, gatit, nastere.
Voi, vlastarele masculine, erati gata de aventura vietii voastre. Erati sigurica in capitala sunt femei atarnate precum beculetele de Craciun, insa cautati idealul care sa semene macar la degetela de la picioare cu mama voastra.
Acum, dupa doar 3 ani, aud numai de riduri si cearcane de la oboseala (de la tineri de 26, 27 de ani), de vise casnice si materne, chiar si paterne, vorbim despre cum sa stai mai putin la serviciu si sa pleci mai repede in week-end, la parinti, in provincie. Aud si inteleg ca noi femeile vrem un loc de munca stabil care sa-ti aprobe un concediu de maternitate, si barbati care-si pun problema burtii (cum sa scape de ea) sau cum sa-si organizeze mai frumos petrecerea nuntii.

Cuvantul cariera devine desuet, poate tabu pentru unii iar pasiunea si hooby-ul sunt cuvinte care fac parte din familia lexicala a viitorului unui tanar, fost emigrant, acum imigrant.