luni, 30 iunie 2008

Pietrosita's Rain Forest

Dupa ploaie si rasplata, adica pozele in peisajul de dealo-munte pret de 30 km de Sinaia.
Radu a fost dragut si ne-a imortalizat asa cum eram prin curte: zburliti si abia treziti, dintosi si veselosi. Ca tot vine ziua noasta.

Din nou cu interviurile

N-am mai scris mondenitati de pe la interviuri de frica sa nu ma prinda seful, fostii sefi, colegi si alte cunostinte ca dau din casa. Imi fac ante-scriptum un mare MEA CULPA si dau din birou.

Acum cateva saptamani, o tipa vine pt un post necalificat dar destul de decent cu un sef f dragut. Ii descriu in cateva cuvinte postul, cu singurul amendament ca locatia este undeva la Domnesti, pe sos de centura; ea se uita cu niste ochi bulbucati si prost machiati, asculta, se gandeste si zice:

"TU, da'i cam departe, stii? Io vreau ceva aproape, adica cat sa cobor din bloc si hop, sa gasesc pe acolo, prin cartier. Asa ceva n-aveti?"

Mustacesc a amuzament, desi jur ca dc aveam o bata pe birou, faceam una nefacuta, ma abtin si ii raspund frumos, cu mainile pe rochita, ca nu, n-avem marfa din asta.

Zice: "Lasa ca ma duc sa vad cu arata fabrica, dc TU zici ca e ok si ma hotarasc io pe loc. da-ti zic, si salariul e mic si nu....nu cred ca mi s-ar potrivi"

Da..poate la sapa ti-ar sta bine, dar nici acolo nu cred ca te-ai califica.

Evident ca nu s-a dus, desi i-am desenat cum sa ajunga si i-am trimis toate numerele de autobuze posibile.

Alta, rezumand, imi zice intr-o zi, foarte afectata: "Doamna, nu pot accepta un post tocmai in Pipera, e ff departe si nu stiu dc va imaginati ce e dimineata si seara la metrou?Eu nu pot sa merg atata si mai ales prin aglomeratie, transpiratie si sa mai si schimb trenurilee???"

Nu pot explica ce nervi a reusit sa trezeasca in mine aceasta muiere. Detaliez altadata, poate chiar o leg de povestile blogului Anti-Metrorex. Cine stie. In viata mea, TOTUL este posibil.

Facute si nefacute

Week-end-ul la tara n-a iesit intocmai listei de pedepse croita de Dedi, deh, planurile din targ nu pot fi niciodata identice cu alea din batatura. Gratarul s-a facut iar pastrama de oaie a satisfacut aproape toate gusturile (mai ales cele ale lui Tabla), plaja nu s-a facut pentru ca plouat cu bulbuci calzi, netul a mers in hop-uri iar blog-ul a fost amanat pentru zile mai inspirate si cand sacul de nervi s-o mai umple. S-a citit oleaca, s-a dormit ca belferii si s-a mutat din curte din curte, ca niste adevarati bucuresteni. S-au facut poze frumoase in 2 (sa traiti Radule, v-ati facut o pomana) in gradinita din spate, exemplificam zilele urmatoare, ca tot urmeaza zile de sarbatoare pentru familia Grigoroiu-Obreja. Dar asta, in episoadele urmatoare.

Am calatorit cu trenul, la intoarcere, prilej pentru care am admirat dealurile patriei, incercand sa alegem unul numai bun pentru a ridica o casuca (sau din container, asta-i pt Ciupitu, fanul din Pipera), am mancat porumb fiert si copt dar si pepene galben.

Ce-am pierdut cat am fost plecati: Noaptea Institutelor, Noaptea Devoratorilor, petrecerea de burlacite a Monicai din Vama (vezi ca n-am uitat?!), multe stiri despre crime si accidente, turul 3 din mai multe sate uitate de lume, scandaluri mediatice si piata de sambata dimineata.

vineri, 27 iunie 2008

Mutam cortul la tara

Suntem pe picioare de plecare din Bucuresti, mai exact la Pietrosita, satul/comuna copilariei lui dedi si locul unde isi incara bateriile de la mp3 player si aparat foto. Metodele sunt unice si numai de cunoscatori aprobate.
Cu bagaje, ganduri de leneveala in iarba intepatoare, unii, altii pe sezlong, plus un chef nebun de facut blog in 2 si dormit ca belferii, ne pregatim sa taiem caldura si sa imbratisam racoarea muntilor, ma rog, a dealurilor muntoase.
Si pentru ca n-am fost intocmai cuminte, in zilele in care domnul meu a lipsit in diverse interse de servicii, si m-am cocotat in varful fotoliului, am vazut filme (de fete cu plansete si sughituri de fericire), lasand casa in nestirea ei, s-a hotarat, fara acordul meu, programul de la tara.
Inspre pedepsire, sa ne intelegem.

-ajuns tarziu si pus de gratar la miezul noptii si adormit inspre dimineata (s-a zis cu programul meu de gimnastica de sambata dimineata dar si cu abdomenul plat)
- trezit in roua diminetii si cotrobait prin gradinita: plivit, cosit, cules de...ce-o fi, udat florile, dat de mancare lui Tabla
- totul culmineaza la pranz, cu aruncat in iarba la plaja, in timp ce ne vom chinui sa mai citim cateva pagini din carti atent alese plus o bucata de stat la poze
- inspre dupa-amiaza mi s-a pregatit un somnic dulce si infofolit in plapuma (e casa batraneasca si nu facem focul)
- am fost amenintata si cu o plimbare pe domeniile domnului, pentru a ma pregati sufleteste de anii de pensie
- seara va aduce un alt gratar, vorbaraie, musafiri de vaza si stat si asultat greierii (asta-i partea cea ai grea)
- dupa care voi fi alungata si rugata insistent sa ma duc la culcare si sa las barbatii intre ei, la discutii de oameni mari (batut cu urzica, tavalit in iarba uda si golit navetele)

Se anunta un week-end greoi, obositor si plin de aventuri. In masura timpului care-mi va mai ramane liber voi incerca sa va tin la curent cu executarea pedepselor.

p.s pentru necunoscatori, in Pietrosita s-a filmat "Legaturi bolnavicioase", in urma caruia a crescut pretul la case, s-a dat tot pamantul, s-au cumparat toate padurile, chestie care-i da lui Dedi un sentiment de boiernas mandru de satul lui si mie admiratie pentru mandria lui.

La multi ani madame!

Dedic acest post Tudoritei pentru toate femeile din ea si mai ales pentru cea care va deveni.

Tudoritei- muncitoare ii doresc un parcurs lin dar sigur, drept dar tantos prin incaperile cartilor, institutelor, targurilor si festivalelor.

Vreau sa-i dau Tudoritei-prietenoase ani sinceri si calzi si doi umeri pe care se poate baza si de aici incolo.

Iar Tudoritei- femeia ii doresc o viata fara griji dar alaturi de un suflet care sa stie sa o ingrijeasca asa cum merita.
La multi ani frumosi ca tine si dragastosi ca sufletul tau.

joi, 26 iunie 2008

Copilul mutant

In Romania lui 2007, 1500 de fetite sub 15 ani au facut avort. Tot in 2007, 5000 de fete sub 18 ani au avortat din varii motive.

M-am abtinut mult sa nu comentez zilele trecute despre acest copil violat si traumatizat de cretinul de unchiu-su. I-am lasat pe altii sa-si dea cu parea avizata de psihologi, medici, juristi si alti demnitari atot-stiutori. Ba ca sa avorteze, ba ca nu, ba ca sa nasca ca e ilegal sa faca avort la 20 sapt, ba ca sa avorteze pentru ca e prea mica, nu este respnsabila si nu are ce sa-i ofere copilului.

NIMENI, nicaieri, nu a deschis subiectul legat direct de acest copil, ce va iesi, dc va fi normal la cap sau cu vreo mutatie genetica, pentru ca a fost facut cu unchiul fetii, adica ruda de gradul 2. Nu am auzit niciun mare doctor cu super diplome spunand: opriti aceasta sarcina pentru ca acest copil nu va fi sanatos mental, si cine stie, nici fizic.
In schimb se discuta despre legi, conta legi, anti legi. Cum pot autoritatile sa sustina aducerea pe lume un copil care nu va servi societatii ci mai curand casele de corectie/ copii/handicapati..
Imi dorec sa nu fie asa, sa ma insel, din pacate insa nu stiu ce marea geniu poate iesi dintr-o fetita de 11 ani, cu educatie simpla, fara cultura generala (care n-are nicio vina ca s-a nascut intr-o familie de dezaxati) si un IDIOT care s-a gandit sa se masturbeze mai bine, pe langa nepoata-sa???

Mi-e si sila sa mai deschid tv-ul si sa ma informez.


La naiba (FUCK) cu METROREX

Probabil ca e un blestem sau e scris in stele ca atltfel nu-mi imgainez de ce azi dimineata a trebuit sa stau iar blocata in metrou, intre statii, in statii, eu impreuna cu sute de oameni pravaliti, lipiti de transpiratie, cu apele curgande pe ei saracii si cu nervii terci. A fost manifestatie la Dristor, cica, superrrrr! Asta sustin, dar nu inteleg de ce era Mihai Bravu blocat si de ce se schimba sine sau nu stiu ce naiba s-o mai schimba in timpul zilei, mai ales dimineata cand lumea trebuie sa se duca la locul ei de munca.
Ah, si culmea, ajungand la Unirii nesimtitul de vatman ne-a cominucat frumos din musati ca incepand cu aceasta ora traficul la metrou va decurge normal, fara intraziere. Sa ne intelegem, la ora 8.30. FUCK THEM!

Iarasi nu inteleg de ce suntem tratati ca niste animale zilnic si nimeni nu FACE nimic, nu ZICE nimic, n-am vazut un articol in presa sau pe TV care sa traga macar un semnal mic de alarma si sa sustina cauza miilor de suflete care merg cu metroul.
De ce sa mai fim ecologisti si sa renuntam la masini in favoarea metroului? Ca sa umplem apoi spitalele de nebuni cu psihozele noastre?

miercuri, 25 iunie 2008

Existentiale

Am niste probleme de viata si de moarte si nu ma las pana nu le ucid din fasa (iar vb despre crime, sper sa nu se sesizeze cineva ca nu-i cazul):

din seria consumabile

de ce ciresele vandute de batranici simpatice la colt de strada costa 10 Ron kg? nu-s romanesti?nu-s tot de-ale noastre? si la supermarket, turcesti poti gasi mai ieftine dar macar stii ca-s modificate genetic si nu te apropii..

cum de mai exista casieritele sau vanzatoarele comuniste care te imping, te cearta, urla, trantesc sau te tutuiesc, toate dupa bunul plac? (toate aveau pana in 30 de ani, niste isterice, va zic).


de ce nu poti cumpara un produs cosmetic cu termen de valabilitate "la termen"??? am dat numai de chestii expirate si scumpe in acelasi timp.


din seria cinematografice

de ce plang femeile la filme? si de ce rad de cat de bine e ilustrata prostia feminina pe marile ecrane? nu ar trebui sa fie invers? sa radem de fericire si de dragoste si sa plangem de prostia muiereasca?

de ce modelul masculin prezentat este cel cu muschi, cu s....a mare si nesimtit??? ce facem cu grasutii simpatici, comici si prietenosi? unde sunttttttt???

de ce vor femeile mortis sa mearga la filme romantice impreua cu partenerul lor? ca sa se pupe? sau ca sa-i arate nenorocitului ca viata nu tre sa bata filmul? sau ca vor sa le comunice discret ca vor si ele copiii!

ce fac femeile cand raman singure acasa? calca? spala? gatesc? isi fac unghille? nu....se uita la filme. de ce?


din campul muncii

de ce nu stii sa te prezinti in 3 vorbe la venerabila varsta de 25 de ani?

de ce nu-ti scrii CV-ul corect in limba romana dar pretinzi ca vorbesti 2 limbi straine, nivelul mediu-avansat?

de ce promiti ca ajungi la un interviu, confimi de 2 ori dar cu 2 ore inainte nu mai raspunzi la telefon, ba mai mult, il si inchizi? crezi ca e frumos?

daca ai putere si coaie si pretinzi ca esti sefa peste un departament, de ce abuzezi de toate acestea si faci viata un calvar colegilor tai, barfindu-i, exploatandu-i si faci pe isterica? asta e valabila numai pentru femeile care stiu cat nu valoreaza acasa si cred ca pot recupera la serviciu.

tot pentru sefe: de ce esti invidioasa pe colegele tale dragute, istete care intarzie 10 minute in pauza de pranz?


marți, 24 iunie 2008

Later edit

Teroare in familie, chin Metrorex: dupa modelul Jurnal de sarcina in 2 dar pentru ca nu e inca momentul aducerii pe lume a unui copil chinuit de pasiuni contradictorii, cret, mic si cu cearcane, anuntam pe aceasta cale nasterea unui nou blog, pastorit si crescut impreuna cu Dedi care se va numi : Jurnal de metrou in 2 sau Antimetrou sau vedem noi. Oricum va fi cu si impotriva metroului si nebunelii de dimineata, seara si de ce nu, noapte.
Stim ca nu suntem primii dar credem ca vom aduce nou.........urmeaza pe micile ecrane:).

p.s de la dedi citire: anti metrorex antik de fapt eu incurajez mersul cu metroul; sa fie un loc de dat cu capul pt toti frustratii de metrou; cred k ar avea vizitatori multi:)))))))

p.s de la mine citire: cat e el de destept:))))

Analele Metrorex

M-am gandit sa scriu o carte. Cu si despre metrou. E imposibil sa nu am succes, vanzari, cititori, lansari in diferite orase si poate o prezenta discreta la Book-festul de anul viitor.
In fiecare dimineata, timp de 30 de minute (asta in zilele bune) sau 50 de minute (cand angajatii metrorex sunt in zilele acelea delicate si sensibile), imi fac scenarii despre crima perfecta. De fapt va fi un genocid.
Si ca sa nu-i oblig pe cei dragi sa ma vada toata viata coafata si cu grilaje pe fata in loc de riduri, mai bine imi pun gandurile criminale pe hartie.
In prima instanta, cartea se va numi " In memoriam: Metrorex". Si va avea cel putin 5 capitole, cu timpul probabil voi mai scoate 5, niciodata nu stii la ce sa te astepti, mai les in pasajul Unirii 1-Unirii 2.
Cateva titluri la care m-am gandit:

Alergatul pe scari sau intre peroane, reteta perfecta pentru niste fesieri tari ca piatra (aici il voi ruga pe Dedi sa ma ajute cu formula lui magica cum sa faci sport de dimineata fara sa dai peste oameni, ci doar peste prietena ta de 1 metru si un creion)

Styling si moda la metrou pentru ca vara nu-i ca iarna. (aici voi detalia despre cum parul lung din fata ta ti se poate lipi de fata, ceea ce duce la iritare, batut din picioare, neatentie si implicit 3 minute pierdute aiurea si metroul de legatura ratat)

Metrorexii, o specie pe cale de disparitie (unde voi cauta solutii, voi dezbate despre cum sa-i facem pe vatmani, muncitori, si sleahta de la conducere sa se sinucida in grup, evident intr-un metrou)

Statul intre statii, psihoza in masa (aici ma voi consulta cu editorul meu, Tudorita, si vom gasi o formula convenabila pentru toata populatia merganda cu Metroul)


Ar mai fi cateva idei si titluri, dar cum am zis, mai las sa se adune nebunia si pe fondul caniculei ce se apropie, fiti siguri ca voi ajunge la teroarea care ma va indemna sa pun penelul in mana.

sâmbătă, 21 iunie 2008

Not another HAIR movie

Intre un spalat de rufe, iesit afara la joaca si o nunta, am facut o sesiune foto de 10 minute, vineri seara, inainte de furtuna din Titan, colt cu Costin Giorgian.


vineri, 20 iunie 2008

In cartier, la coafor

Multe se pot face si se pot auzi intr-un coafor de cartier, de altfel respectat. In afara faptului ca programarile se fac cu saptamani inainte, timp in care iti creste parul cu viteza supersonicului si risti sa te razgandesti si sa-ti lasi codita pufoasa la locul ei, totul este executat ca la carte. Instrumente dezinfectate, spalat pe cap cu tot cu masaj, curat, produse decente si nu umflate material cu pompa, doamnele robotesc ca intr-un stup si-si asteapta clientela veche si punctuala.
Am nimerit si eu in acest univers, intr-o seara de luni, desi din batrani se spune ca nu-i bine sa te tunzi lunea ca te vorbeste lumea. Manata de incapatanarea-mi specifica dar si de sugestii sugestive casnice de genul " ti-a crescut parul", "iar am adunat pumnii de fire de par de prin casa", am zis gata , LUNEA asta e a mea.
Am gasit loc, am fost primita cu caldura si asezata cu forta pe scaun de Nicoleta, cea care m-a amenintat cu moartea dc ma mai adresez cu "dvs". Buun, am trecut si de asta, doamna de la cosmetica s-a apropiat si ea si am inceput sa dicutam ca femeile. Ma rog, ca fetele, in cazul meu.
Surpriza: s-a discutat despre TEATRU, piese vazute sau care ar trebui vazute, CARTI citite sau recent cumparate, SCOALA si de ce nu se mai da examen de admitere la liceu (asa am aflat si io noua metodologie scolara si mi-am dat seama ca-s batrana), despre SITE-uri faine, utile, chestii misto pe net si MUZICA.
Da fetelor, in cartier la mine sunt, cum ar spune Elsa, niste femei mistoace.

Poze tot n-am, pozarul este luat in arenda de evenimente mondene si sociale si n-are spatiu pe card si pt mine:). Poate in week-end!

joi, 19 iunie 2008

Musafirii mei

Casuta mea virtuala nu e f. inspirata, nici autorizata, doar rasfatata si cateodata neglijata de proprietara. Am multe de zis si povetit dar cateodata nu-mi gasesc cuvintele sin nici penelul potrivit sa le insir pe toate. As putea povesti despre ce facem noi la cursul despre Bucuresti, pe care-l urmez de cateva saptamani dar astept sa mai adun cateva muzee si locuri si promit ca deschid si o serie de articole despre acest curs. Ii fac reclama gratis si Sandrei! Ohoo, cate am de scriss, timp sa fie. As mai putea sa mai povestesc de pe la interviuri, chestii amuzante, bineinteles, nu divulg io din secretul profesional. Dar mi-e teama sa nu fiu prea rea. Ma mai gandesc.

Azi fac o recapitulare a musafirilor care-mi cauta in coarne si tasteaza ce tasteaza si ajung la mine. Alte cautari celebre, alte perle:

carpete pentru perete- n-am, nu vreau, nu stiu de unde sa va fac rost. ma interesez si revin.
falus- deja 2 cautari intr-o zi, ciudat, dar macar e varianta literara, merci pt eleganta.
teste fochisti- abia dc stiu ce e u fochist, daramite sa mai dau si teste
cum sa se frizeze fetele de 12 ani- NU STIU!
formula de abordare vanzatori fast food- aici e sensibila treaba, mai ales cu cei de la Dristor
pune-ti coronita de camp- nici de asta n-am, nu stiu cum s-o asez

marți, 17 iunie 2008

Breaknews: destabilizare de marti

EcoSapiens.ro anunta: "Saptamana trecuta British Petroleum a estimat că rezervele mondiale de petrol sunt suficiente doar pentru 41 de ani la consumul actual".

Ce ne facem fetelor??? 41+25= 66 ani, varsta pe care sper s-o apuc in conditiile astea grele. Statele Unite sunt in criza de foamete, Franta e in greve de cateva luni, Marea Britanie proteseaza si ea, Italia nu mai are locuri de munca iar romanii sunt someri cu acte in regula acolo, numai noi, o duce bine, salariile cresc cu o viteza nesanatoasa, apartamentele la preturi nesimtite se vand ca painea calda si toata lumea e fericita. Pana cand? Presimt ca vin vremuri grele cu bani la ciorapi inutili.

Destabilizare in front

Week-end-ul trecut am fost un pic destabilizata moral si fizic, am dormitat mai mult decat de obicei , m-am obosit inutil carandu-ma intr-un mall la mama naibii si a mai fost si 15 iunie, zi care pe mine ma cam deprima. O sa-mi fac psihanaliza si vad ce iese.
N-am gasit toate cauzele dar am gasit solutia. M-am tuns scurt ca s-o iau de la capat. Visul din copilarie mi s-a adeverit, incurajata de Dedi sa purced la asta , care spera ca macar in somn sa fiu frumoasa, daca tunsulica n-oi fi. A iesit ok pana la urma si pana la urmatoarea tunsoare.

Inca nu m-am imortalizat, tre sa ma obisnuiesc cu noul look de baietica roscat, si bine ca n-am pistrui ca nu mai ieseam din casa. Imi da o libertatate de miscare si am ceafa goala, ceea ce e ff tareeeee mai ales in metrou, la caldura, cand nu mi se mai lipesc cretii de pielea capului. As putea face o apologie despre cat de faine sa te tunzi scurt, sa nu te mai obosesti sa-ti prinzi parul sau sa stai mereu cu mana in par. Dar n-o fac, promit ca ma documentez si fac un tratat despre psihologia parului lung si a parului scurt, vazuta prin ochii barbatilor.
Mie intotdeauna mi s-au parut f sexi femeile tunse scurt , sigure pe ele si independente. Clisee, stiu, dar asta vad io prin ceafa lor golasa.

De ce le-or fi placand barbatilor femeiele cu cosite buclate , blonde, brune sau roscate? Nu s-au saturat oare sa le tot adune firele cazute prin casa, pat, masa, haine?

p.s am scris cu portocaliu pt ca mi-as fi dorit sa fiu si morcoveata, dar nu mi-a iesit. mai incerc:).

miercuri, 11 iunie 2008

SEXUL/ ORASUL, GREY, NEVESTE si CALIFORNIA

De curand am terminat maratonul de vizionat seriale pentru muieri, asa cum pot marturisi unii. Ma rog, trec peste faza cu feminismul exagerat, idei preconcepute despre misiunea femeii in aceasta lume si in viata masculului mistret si ma apuc sa insir cele "cateva" seriale estrogenate care mi-au facut ochii sa lacrimeze si sufletul sa spere ca se poateeeee:).

Ultimele prezente TV in viata mea au fost, in acelasi timp, Anatomia lui Grey (toate sezoanele, revazute si adaugate chiar si pe cele de pe TVR), Neveste Disperate (idem Grey) si Californication (de care am aflat prin bunatatea Iuliei, sa-ti dea Domnul numa sanatate, mama). Inutil sa povestesc cum le savuram, cum le asteptam si cum ma bucuram, imi tresarea sufletelul de bucurie. Aseara am varsat ultima lacrima pentru Grey, pentru fericirea si schiziofrenia ei dar si pt ca toata vara nu mai am la ce sa ma mai uit.


Totul a inceput acum cativa ani cu SATC, si a tinut tot cativa ani, pe fondul unor povesti de dragoste sau nu, unor legaturi intre femei, mereu cu batiste pt ras si hohote pentru plans.
Intr-un sezon eram Carrie, intr-altul Charlotte, ba chiar am ajuns la performanta de a ma identifica si cu Miranda (yes, i did it), cert e ca nu am reusit sa fiou niciodata ca Samantha:))).

Si noi, fete, eram tot 4, pe timpul studentiei cand credeam ca Iasul este New york iar Copoul, acest Fith Avenue al Targului.

Ne-am salvat cu acest serial, am picat in plasa tot cu el, cert e ca ne-a ramas undeva in cotlonul modovinesc si dulci ca graiul.
Am fost la Sex and the City, THE MOVIE, iar senzatia nu a mai fost acceasi, poate ca am crescut, poate ca am filtrat mai bine povestile de amor, poate ca am trecut peste ele; filmul a reusit sa ne transpuna intr-o atmosfera de prietenie sincera intre 4 femei "over 50". Elegant.
Dincolo de fashion, glam, strazile new-york-eze si barbatii frumosi si sexosi, nu m-am schimbat, am ramas Charlotte!
See u girls when we're 50!




asa s-a terminat:

marți, 10 iunie 2008

Salutari de la malul marii

Fruumoooss in Vama, marea e la fel cum o stiam, albastra si calda ziua, incapatanata nopatea si zbuciumata pe timp de ploaie. Ne-am tras si-n poze, ne-am tras si cu motoruu, ne-am ras si ne-am simtit bine. Pozele astea imi fac saptamana mai suportabila.

Playboy reloded:)
Fotograful din ochelariMe and Dedi in casca



Partea amuzanta: io si casca:)))




la mare, la soareee!!!
Sunset beach



luni, 9 iunie 2008

Stimulati, stimulati..asta-i viitorul

Hop top printre CV-uri, cu acelasi elan de luni dimneata, dupa un week-end marin si relaxant.
Nici nu stiu cum sa mai reactionez cand citesc scrisori de intentie: sa rad, sa plang de mila mea sau a lor, sa ii chem sa vad pe cine as putea sa cert? Nu, mai bine le public, perlele, adicatelea, ma stric oleaca de ras si dau next. Deci, in ordinea numerelor de pe tricou, perle de inceput de saptamana.


Obiectiv: Am ca principal obiectiv participarea la progresul institutiei economice in cadrul careia doresc sa lucrez.Imi doresc sa desfasor o activitate care sa ma solicite si sa ma stimuleze in acelasi timp.

Detaliati personalitatea dumneavoastra:
imi plac foarte mult calatoriile,imi place sa interactionez cu noi oameni si noi obiceiuri si traditii de a trai.aspir spre realizarea mea profesionala,spre incununarea muncii de pana acum si a efortului depus(care mai de graba nu a fost efort ci placere pentru ca imi place sa invat,imi place sa am o cultura cat mai vasta pentru a putea intelege pe cat posibil mecanismele acestei lumi).am un stil de viata mai pacifist si pot spune si sedentar.imi place sa imi petrec timpul liber cu familia sau cu cei mai apropiati prieteni.in ceea ce priveste stilul de lucru totul se schimba.imi place sa interactionez cu oamenii,munca in echipa,dar toate aceste in conditii de armonie.am o personalitate flegmatica si sunt destul de minutioasa in ceea ce fac

Care este jobul care credeti ca vi s-ar potrivi cel mai bine?
un job de conducere,pentru ca pot stimula foate usor oamenii si ii pot determina sa lucreza in echipa,astfel obtinand cele mai bune rezultate,de asemena sting destul de usor conflictele care pot aparea

Unde va vedeti peste 5 ani?
la biroul unei banci sigur,pentru ca voi lupta pana voi ajunge

vineri, 6 iunie 2008

Comunitatea blogareala uneste suflete

O zic si o s-o tot zic.
Blog-ul este instrument social de cuplat, imprietenit, comunicat, dar si de facut copii. Incepand cu noi 2, uniti prin suflet si simtiri de blog-ul domnului Exarhu, pentru totdeauna , pana la prietenii frumos legate si intretinute cu mare arta de blogger. Face parte din viata noastra si e cea mai frumoasa rutina de dimineata la birou, inainte de cafea. Si ca sa vedeti cat suntem de prinsi cu nebunia asta, am stat 2 zile cu sufletul la gura in asteptarea Baietelului lui Mihai si al Siminei. Se naste, nu se naste? la cat timp sunt contractiile, de ce? de ce nu? A nascut Simina azi noapte sau....??? Cum s-o ajutam, cum s-o incurajam, ce nume va purta Baietelul? e bine, Simina mai rezista? dar Mihai? De ce e acasa si face dus cand ar trebui sa fie langa ea? Pentru ca nu il lasa asistentele.

Asta a fost discutia conjugala din caminul nostru 4 pe 4 care ne-a consumat 2 zile la rand.
Nu stim nimic (deocamdata) despre nasteri, facut copiii, contractii sau emotiile venirii pe lume a unui membru mic si scancit, dar stim ca ne-a cuprins asa de tare emotia acestui eveniment al unei familii pe care n-o cunoastem incat ne-am pus intrebari serioase. Nu daca facem copii, ci daca e normal sa empatizam in asa hal, in mod virtual, cu niste oameni despre care doar am citit.
Raspunsul este : DA, pentru ca suntem oameni. Sper ca jurnalul lor sa nu se termine aici si sa mai continue cu alte povesti despre Baietel, ca noi suntem deja dependenti de ei. (in noi intra Dedi, prietenele mele, prietenele de pe blog si toti cei care nu ii cunosc dar ii admira pe cei 3 Badica).

p.s il cunosc pe Dragos Bucurenci, fratele Siminei, caruia ii spun ca acum sunt gata sa accept job-ul pe care mi l-a propus acum 3 ani. Dragos, ai legatura.

joi, 5 iunie 2008

Pregatiri de marea de iunie

Da, mi-am facut curaj si ma duc la mare, in iunie, cand apa e sloi si vantul bate in legea lui, noaptea o sa ma gaseasca infofolita si evident in pat:). Plec cu trenul, in zorii zilei, m-am inarmat cu rabdare, cafea, poate si o perna pt cateva minute de somn (da, iar somn) plus crema cu 50 factor de protectie. Ma duc la mare in iunie pentru ca imi place racoarea de pe plaja, nisipul nu arde, nu-i canicula, pot sta si la 2 pe plaja si sigur gasesc sezlong-uri libere.
Pregateala a inceput de luni seara, cand mi-am verificat stocul de bucati de costume de baie, mici, mari, negre, colorate, urate, vechi, unele mai noi, nimic pe plac.

Voila.

mai am de lucrat la fesieri:) dar merge de-o vama de 2 zile!

Inainte de plecare, vineri seara e musai sa dati o raita la MTR, pentru mareaaaa lansareeee DEKADENS, niste baieti si-o fata de isprava (am zis bine domnu Misho??).

Week-end-ul pare planificat bine, sa vad ce iese. Scriu din trenul de 5:37, plecare din gara Obor, de la peronul 1.

miercuri, 4 iunie 2008

Revenons a nos moutons

Nu am studii de RU dar printr-o sansa, sau nu, am ajuns sa lucrez in domeniu, mai precis 70% din timp in recrutare. Am inceput sa fac interviuri dupa carti, dupa feeling, din ce-am mai furat si uite asa am inventat o reteta proprie. Asa credeam ca-i proprie, pana am fost si eu la randu-mi la un interviu, ca sa testez concurenta. Jur ca face parte din job description:).
Ma duc cumintica, cu 10 minute inainte, ca la carte, intru, nu mi se zice nimic, nici ca e ok c-am venit asa devreme, nici sa mai astept.
Dupa 5 minute explodez si intreb ironic:" Presupun ca eu trebuie sa mai astept?". Cica da. Trec deja 15 minute, imi scot cartea, termin un capitol si trec deja 30 de minute. Ma gandesc ca as putea sa plec, orcicum nimeni nu ma vrea acolo. Poate ca nici io nu vreau acolo, atmosfera e mult prea calma, linistita, impietrita chiar, biroul plin de muieri, iac, imi zic, nu-i de mine.
Apare "la recruteuse", acu incepe zic si sa vezi cat de profi sunt astia, nu ac mine, toata un zambet, de parca as flirta cu femeile si cu barbatii deopotriva.
Buun, incepe, se prezinta, bla-uri, ma prezint si io frumos, asa cum m-a invatat mama , sa ma tin de rochita cand recit poezia. intrebari gen: defecte, calitati, ce imi place, cum imi petrec week-end-ul, dc dorm (DAAAAAA), ce vreau de la mama viata si ce ma enerveaza cel mai tare. Hm, sa va fac o lista???
In mare, tipa f ok, mi-a confirmat ca si eu imi fac treaba corect, ca urmez aceeiasi pasi, doar ca aveam impresia ca sunt originala. Ah, ba da, URASC si nu intreb lumea cum se vede in 3-5 ani! Aici, am luat bila alba.
Si concluzia ar fi, ca ma potrivesc pe job-uri care cer interactiune cu clienti, candidati, oameni. PE BUNE??? Superr, hai ca am mai aflat ceva despre mine:).

Interviurile sunt faine, asa cand le practici ca pe o distractie de dupa-amiaza, in plus ai la ce te gandi in drumul spre casa, ai timp te introspectezi, ca in rest ii analizezi pe altii. Cool, mai fac din astea.


Mai jos, un mini interviu al unei candidate, muncitoare necalificata, la care am admirat sinceritatea si onestitatea. De unde si concluzia ca sefii, managerii, astia cool, nu mai sunt de mult umani.

1. Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum?
am reusit sa inbrac O NUNTA,int-un timp scurt.

2. Care este cel mai mare esec profesional de pana acum?
ma ferit dumnezeul ...pana acum.

3. Descrieti compania ideala in care ati dori sa lucrati?
o companie cu angajati multumiti,care sa-si doreasca sa se trezeasca in fiecare dimineata,ptr.a incepe o noua zi.