Retroscpectiva celor 7 luni Luculiene

Retrospectiva celor 7 luni Luculiene

Luna a saptea a fost cea mai cea dintre toate. Plina de chestii noi, foarte activa dar si foarte usoara. Paradoxal, mi se pare ca cu cat creste mai mult, cu atat e mai usor, mai frumos, mai interesant. A fost luna in care copilului nostru i-au crescut 3 dinti, si i-au erupt gingiile pentru inca doi, si deci si luna cu cele mai multe urlete pe noapte, cu seri agitate si cu zeci de treziri pe noapte. Ai zice ca eu sunt topita de oboseala, si cam asa e, dar e drept ca ma transform intr-o somnambula care uita de cate ori s-a trezit in noaptea precedenta sau care se trezeste in mijlocul casei cu copilul urland in brate. Dovada ca ma odihnesc, nu?

Cu toate astea, in luna a saptea am avut zilele cele mai active ever cu un copilut care intr-o saptamana de exersat a mers de-a busilea iar in alta s-a ridicat de sute de ori in piciorute pana i-a iesit perfect. Asa ca la implinirea celor 8 luni aveam in casa un patruped care ajungea din punctul a in punctul b in cateva secunde si un semi biped care cotrobaia prin biblioteca fara prea mari probleme. Tot in luna sapte am mai facut o calatorie in Italia la ai mei, tot singura de gat cu copilul, calatorie care a fost mai ok decat prima dar mai obositoare si plina de aventuri. Totusi, am marcat fericiti niste drumuri in scaunul de masina pe autostrada si un copil care se culca singur in scaunel sau in manduca cum simtea motorul pornit, chestie care nu s-ar fi pomenit cu 3 luni in urma, decat doar cu niste urlete de cateva zeci de minute.

Diversificarea a mers si nu prea si ea, mai mult pe langa copil si pe hainutele lui decat in gurita lui, insa am mai trecut si de pragul carnei de pui si de cereale-cele pe care le mancam si noi, nu de bebelusi- plus o mareee intoleranta la lactate. Asa ca amanam branzica si iaurtelul si ne facem direct carnivori, ca ta-su:).

Ne mai laudam si cu o frumoasa anxietate de separare si o mare drama la baia de seara, toate fiind asezonate cu urlete cand dispare mama din peisaj sau cand copilul simte ca este inserat in cada.

Avem copil mare, nu?

Luca are acum 8 luni si o saptamana, tot foarteee alaptat si tinut in brate, tot in patul nostru si tot pupat si iubit de ne miram si noi de cata dragoste a sadit in noi. 

8 luni Luculiene

Inca nu am energie sa scriu despre Talciocul Urban din week-end-ul trecut, am la activ 4 nopti de treziri nocturne din 10 in 10 in minute, sunt praf cu nervii si astept sa ma adun. Sper doar sa nu ajungem la urmatorul Talcioc cu starea asta de nesomn. O fi pragul de 8 luni, o fi cotitura celebra prorocita de Brazelton, nu stim, stim doar ca avem in fiecare saptamana alt ritm de somn.
Voiam, totusi, sa scriu despre cele 8 luni peste care tocmai am trecut si ca luna din urma a fost cea mai plina luna, plina cu chestii noi, cu mers de-a busilea spre perfectiune si cu ridicat in doua labute. Despre cei 6 dinti si cei 2 care isi fac aparitia in cate zile nu mai zic, o sa va arat niste muscaturi odata iar despre kilograme, cine le mai numara?:) Am multe de povestit si despre ce s-a intamplat luna trecuta, pe unde am mai calatorit, ce mai zice copilul, dar prefer sa postez niste poze de la Talcioc pana ma adun.

credit foto: dedi.ro si Carmen Calin

Asa ne pregatim de Talciocul Urban de maine

Sper ca n-ati uitat ca maine avem intalnire la Casa Margarit unde vom talciocari pentru Bibi. Pana si Luca se pregateste, abia l-am uns ajutor de talciocar, caci se pare ca ii place sa verifice si sa pipaie marfa ( presimt ca iar ma cearta sotul pt aceasta poza prost incadrata:).
Deci, aveti, n-aveti treaba, maine va infiintati la Casa Margarit din str. Margaritarilor 7 ( zona Icoanei) incepand cu ora pranzului.

Talciocul de toamna se intoarce

Cum, necum, am uitat sa povestesc chiar in casuta mea despre Talciocul Urban de toamna pe care il organizam sambata la Casa Margarit. Am avut grija sa il promovez peste tot, numa la mine in batatura uitasi. Of of, mai mai, e tare greu dupa ce nu dormi nici macar 2 ore pline si rotunde sa te mai aduni. Ma si mir ca am avut energie sa ma adun pt organizat si pus pe caprarii tot ce trebe pentru talcioc.Asadar, editia de toamna este dedicata strangerii de fonduri pentru Bibi, un copilut frumos cu ochii albastri, care e bolnav de anemie aplastica si are nevoie de un transplant de maduva.
Aici gasiti povestea lui..
Avem di tati: sapunuri handmade, incaltaminte de producator la pret de talcioc, hainute de copii, hainute de oameni mari, carti, obiecte de colectii, accesorii handmade si cate si mai cate. Ahh, si castane fierte si vin prajit...sau era invers?:) Ne gasiti sambata de la 12 pana seara, cu tot cu copil, asa ca va asteptam sa cumparati si sa donati.

Cum se distreaza copilusul

Top lucruri tabu sau rusinoase pe care le poti face in public de cand cu copilul

Totul a plecat de la cateva priviri urate pe care le primesc de la trecatorii care ma aud cantand sau vorbind singura pe strada. Singura, vorba vine, caci de la spate nu se vede copchilul atarnat pe burta mamichii iar cine ma aude si nu vede copilul burdusit intre haine clar imi pune stampila de Spitalul 9. Mai hilara e situatia cu carut: copilusul dragalusul urla, mama urla si ea a cantec/poezie/snoava/minciunele, doar doar s-o potoli fiara din el. Eh, ash, tot din Manduca asculta mai bine.
Buuun, si am zis, in afara de cantat, vorbit singura si strambat, ce-as mai putea face pe strada cat sa dau vina pe copil?!
Muuuulte si rusinoase:).
1. Sa ragai:). O doamna nu ragaie deloc, nu? Daramite in societate. Insa cand ragaie un copil e mare bucurie. Ia sa ragai si eu ca sa ma bucur de masa asa cum fac cei mici si sa dau vina pe Luca!
2. Sa trag vanturi fara sa te simti rusinat pt ca oricum copilul e copil si nu stie ce face, nu? La capitolul miros tre sa mai muncim ca ne-a luat de mult de cand cu diversificarea:).
3. Sa dorm in metrou cu capul pe copil atunci cand adoarme si el cu capul intre sanii mei. Sunt convinsa ca nimanui nu i s-ar parea ciudata o mama care doarme in fund. Dar ia sa vedeti o femeie fara copil care atipeste la metrou, nu-i asa ca ati comenta oleaca?
4. Sa ma murdaresc ca porcul cand mananc, pt ca, nu-i asa, murdarirea este buna?:)
5. Sa nu mai stau la rand/ cozi pt ca am copilul agatat de gat. Pe asta o studiez intens dar se face cu mare arta actoriceasca:).
6. Sa vorbesti singur pe strada, nu cu copilul, ci cu copilul din tine dar sa dai impresia ca ai un interlocutor.
Ia sa vad, mi-a scapat ceva?
Da, am luat-o razna dar e numai si numai de la alaptare:).

De ziua noastra

Azi dansam in familie asa ca nu bem doar pentru cei 29 de ani ai mei, ci si pentru sfintisorul Luca, copilusul care ne-a intregeit de mai bine de 7 luni. E tare frumos sa te serbezi si sa fii si mamica, de acum asa vor arata zilele mele de nastere si imi place perspectiva. Mie imi doresc zile cu rabdare atunci cand Luca face pe circarul si sa ii fiu sanatoasa ca sa il pot creste macar pana cand va fi pe picioarele lui, lui ii doresc sa fie sanatos si norocos, ca de restul ne ocupam noi doi, iar noua impreuna ne dorim sa fim echipa Trio Grigoroiu toata viata! Si poate si o fetita, n-ar strica, nu?:). La multi ani maimuticule!

De 7 luni

S-a mai dus inca o luna si iar ma intreb cand si cat tare repede trece vremea cu un bebelus care acus devine toddler. Paradoxal, la cat de grele sunt unele zile, trec si ele repede si niciodata nu stiu cand se face iar week-end cand suntem toti in formula completa. Am multe de raportat pentru 7 luni, dar mai bine pun niste poze recente in care se poate observa un Luca mai mare si mai stabil in fundulet, si mai curios decat acum o luna si care acus e pregatit sa se ridice in piciorute.O zic si aici ca sa se consemneze si blogosferica ca perioada asta e cea mai faina de pana acum, devine usor sa comunicam cu copilul, se mai joaca si singurel asa incat sa mai avem si noi timpi de respiro si e din ce in ce mai funny cu mutritele lui de omusor dulcic.
Sa ne cresti mare, Luculica si sa ne bucuri zilele asa cum stii tu mai bine!

p.s. da, ne-am luat Manduca, care este mi-nu-na-taaaa!!!!!
LE: multumim pentru poze Adrianei!

Saptamana internationala a bebelusilor purtati 10-16 octombrie

Credeati ca noi scapam de sarbatoarea asta? Nici macar nu am incercat sa ne fofilam pentru ca e clar ca ne place sa il luam pe Luca si sa il purtam peste tot cu noi. Iar marsupi-ul a fost mana cereasca in multe ocazii, mai ales in concediu, in aeroport, la mare, in metrou, la cumparaturi si bineinteles la terase. Vara noastra n-ar fi fost asa de plina si frumoasa fara copilul purtat usor dupa noi. Asa ca trebuie sa sarbatorim cum trebuie si ne prezentam saptamana viitoare la cateva din evenimentele pregatite de niste mamici foarte saritoare.
Asadar, gasiti programul aici si va puteti adapta in functie de somnul copilului, sau nu, daca e copil purtat:).
Noi vom fi la marsul de luni, la flashmo-uri si incercam si la atelierul Dianei.

Luculica creste

Il vad zi de zi cum se zbate si incearca sa scape de hainele de bebelusie. Creste sub ochii mei si fiecare mic pas inainte e o etapa noua, un progres care lasa din ce in ce in urma faza de bebelus. Luculica al nostru creste si nu-mi vine sa cred ca acum se catara pe mine, se ridica in piciorusele lui grasune, rade cu pofta si imi urmareste fiecare respiratie. E lipit de mine si cum dispar din raza de actiune incepe distractia. Ma adora, ma mananca din priviri si e innebunit dupa jocurile noastre de-a rasul, asteapta sa il fac sa rada intr-un mod foarte constient. De multe ori ma intreb daca nu cumva gandeste fiecare miscare.
Acus face 7 luni, brr, ce repede cresc astia micii, parca deja imi e dor de el bebeluc mic. Zice chestii, acum e in faza de "tatatatata", "babaabaab", "dadadadda" iar mama zice doar cand e suparat. E curios, cauta non-stop locuri noi, se bucura cand revede dimineata colturi si locuri de prin casa pe care le recunoaste, e fericit cand il scot pe balcon si ii arat copacii si cum pica frunzele iar afara, in parc, se uita incontinuu la cer si sta minute bune ingandurat cu privirea tintuita catre vazduh. Copiii sunt o alta placere, ii urmareste la locul de joaca si rade la ei. E un istet, noi zicem ca e deja peste inteligenta noastra, deh, ce sa zicem si noi?:).
Si parca se face din ce in ce mai frumos:)
.