Closca se destainuie

Mi-e din ce in ce mai clar ca cele 10 luni de sarcina sunt asa de multe cat sa te poti obisnui cu "noua tu". Asa ai timp sa te pregatesti pentru rabdare, pentru grijile materne, pentru scutece si alaptat, pentru noptile de nesomn.
Eu sunt in faza in care dorm destul de mult si in care incep sa ma perpelesc si sa devin grijulie cu toti din jur. Te-ai imbracat bine? Ia-ti esarfa ca sa nu racesti! Bea un ceai cu lamaie, vino mai repede acasa ca e tarziu. Astea-s pt sot, e clar!
Dar devin si dubitativa si cu mine: sa ma imbrac mai bine? gata cu sandalele fetito, ai sa racesti sigur!, de ce nu ma ingras si slabesc din ce in ce? unde-i burta de acu 2 sapt si de ce nu mai am simptomele care ma asigurau ca progenitura e acolo? de ce nu ma simt asa de bine, e normal?
Grija maxima este acum sa ma linistesc si sa inteleg ca desi mananc, dorm bine, am energie si chef de viata, copilul creste bine si ca e acolo, la locului lui.
O fi trimestrul 2 cu bucuriile lui? Cu cheful lui de viata?
Devin closca sau mama de baiat?:)