Se afișează postările cu eticheta dilematice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dilematice. Afișați toate postările

vineri, 23 ianuarie 2009

Eu si cizmele mele

Azi dimineata zburam pe la metrou. Si pe strada la fel. Si mergeam asa tantos, cu nasul pe sus, dar mai apasat. Am salutat portarul asa cum stiu eu mai bine, cu un ton ridicat dar cald. Si in lift am topait. Insa cand am intrat in birou m-a apucat deprimarea si amaraciunea. Doar peste cateva ore mi-am dat seama de ce nu mai eram vesela. Din cauza cizmelor portocalii. Cand sunt incaltata cu ele ma simt de 5 ani. Si mai razgaiata, si mai libera. Desi sunt facute din cel mai prost cauciuc din lume, imi dau o senzatie de libertate. Acum ma grabesc sa le pun din nou in picioare si ma duc prin ploaie. Cizmele mele ma protejeaza de ganduri rele. Asa-mi place sa sa cred. Week-end placut si ploios imi doresc!

joi, 11 decembrie 2008

Intrebari despre mizerie

Imi taraiam aseara picioarele spre casa, incat sa nu mai simt durerea talpilor cauzata de pantofii cu toc. Statusem toata ziua in picioare, batoasa, culminand cu dineul organizat de mine pentru firma si intretinerea musafirilor. In picioare. A fost o zi obositoare si tot ce imi doream era sa ajung acasa si sa imi intind picioarele pe pereti. In drum spre casa, de la metrou spre bloc, ma uitam pe jos si ma gandeam cand vom face bradul, daca avem paine, daca mai am gel de dus sau cand naiba ajung sa platesc intretinerea. Deodata vad alb in fata ochilor si pentru o secunda mi-a trecut prin cap ca o fi nins si eu n-am fost pe faza. De fapt nu, era doar mizeria de pe jos. Pe o distanta de maximum 50 de metri erau foite, gumite, hartiute, pungulite, frunzulite murdare aruncate in hazard. Mizerie intr-un sector 3 curat si modernizat cu flori la fiecare colt de stradela. Insa aseara era oribil. Ma gandeam apoi ca daca m-as apuca sa le strang, nu imi ajunge o jumate de ora si nici nu cred ca ma tineau genunchii. Dupa care, am incercat sa imi imaginez ce fel de oameni pot arunca toate mizeriile care se strang in buzunarul unui om. Si de cati e nevoie sa faci asa o mizerie? Si de ce? Cine te poate impinge la mizerie umana?
M-am mai calmat cand am intrat in scara si am gasit un grup de tineri galagiosi care mancau la comun McDonlads'uri. Probabil ca faceau schimb de cartofi, din mana in mana, pana in fund la taxatoare.

joi, 27 noiembrie 2008

CSR sau filantropia

Ma intereseaza fenomenul CSR destul de mult in ultimul timp si caut repere bibliografice, in afara de Internet. Daca aveti cunostinta de autori straini specializati in directia asta, studii de caz din afara sau studii de caz de la noi, va rog sa imi dati si mie cateva referinte. In Romania nu stiu foarte bine care e istoria acestui fenomen de CSR sau filantropie la nivel organizational, insa ma documentez.

La nivel individual, daca donezi haine, carti, reviste, lucruri folosite, bani si cadouase simbolice, se cheama ca faci Individual Social Responsability?:). Prefer varianta de filantropic.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Intrebari de autoritate

Intre un mutat cu biroul, campanie pt metroulgreu, obtinut autorizatii de la primarie, interviuri si net picat, vin si eu cu niste intrebari care ma streseaza.

- de ce doamna de serviciu este mereu domnita? nu am auzit nicaieri vreo referire la ea de genul: "tanti X", "X" ci mereu Doamna X.
- de cand ma stiu am domnit femeile de serviciu, portarii si soferii pentru ca mereu mi-a fost frica de ei. in mintea mea, ei sunt autoritatea suprema fara de care nu poti exista nicaieri. daca n vorbesti frumos cu doamna de serviciu te poti trezi fara hartie igienica la toaleta; portarul va sti mereu barfele dintr-o companie si-ti va facilit accesul in orice gaura nebanuita; soferul trebuie respectat daca vrei sa te duca rapid si fara zmucituri, la destinatie.
- mai am o problema si cu contabila...de asta chiar mi-e frica. mai bine nu zic nimic.