Mancare de criza

De cand cu banii numarati si aia pusi de-o parte, ma tot gandesc la mancare si la carti. E clar ca am intrat si eu in criza, o criza a varstei si a drumului spre maturitate zic unii; io zic ca e vb de stresul zilei de maine: sa am de mancare si carti pt vremurile pline de firmituri.
Am spus adio vremurilor de french bakery, sau snack attack(vomit daca mai mananc senvisuri) ori chiar gregory's (care au scumpit cafeaua, ceva de speriat). De cand lucreaza in zona Kogalniceanu, fata mamii mananca la cantina. La Drept. Si e fain ca-mi aduc aminte de zilele de cand lucram in redactie la Catavencu, singurul loc de munca in care nu-mi pasa de nimic. Mancarea de cantina ma intoarce si spre zilele de facultate cand mancam o ciorba de-mi ajungea o saptamana.
E misto sa fii in campul muncii insa la pranz sa te reintorci in campus. Asta da viata, cu cartea de munca la purtator si cu cu mirosul de cantina in hainele office.
Pe cei care nu au incercat cantina de la Drept, va invit la o ciorba de 2, 5 ron sau un suc de 3 ron. Ii astept si pe cei care vor doar o alivanca,m strudel sau ecler bun de laborator de cofetarie. Pofta buna si week-end fain.

Si totusi nimic

Nu am mai facut nimic. Dar nimic. Sunt pe inainte-inapoi si invers si nu fac mare lucru. Desi fac o mie de chestii la munca, nu-s multumita de nimic. Nimicul se rasfrange si acasa si tot asa. Numa la vacanta ma gandesc si ideea ca peste o luna o sa-mi bag picioarele in nisipul grecesc ma duce mai departe.
Munca? E sa fie si banii la fel. Vecinii? da-i incolo. Prietenii? nu prea i-am mai vazut ca-s prea obosita sa ies.
Sunt curioasa cata lume e multumita de munca lor? Cati faceti ce va place? Si cum? De ce?

Reteta fericirii dezbatuta impreuna cu o prietena: sa alegi ori cariera, ori familia, atunci nu mai ai de ce sa comentezi.