A doua zi de gradinita, la a doua incercare (prima a fost acum un an, cand Luca nu implinise inca 2 ani, ce-o fi fost in capul nostru, nu stiu?) a decurs foarteee binee. Desi, de cu seara, ne tot ameninta ca da foc la gradinita, ii taie si ii impusca pe toti de acolo si ii arunca pe geam, de radeam pe infundate care pe unde putea, sa nu ne vada copilul, dimineata s-a trezit tare binedispus. Mi-am zis:
- Ia sa nu-l duc io chiar la 8 juma, sa ii dau de mancare, o luam usor, si daca ajungem la 9 jumate e ok. Pe relax!
Si, dupa o criza micutaaa de cateva minute ca nu vrea decat un iaurt cu fructe, pe care nu il aveam in casa, desigur, s-a linistit si a fost foarte dornic sa plecam de acasa. Ce l-a convins, de fapt? Pai mi-a venit ideea aseara: sa ii dau un lucru de-al meu, sa il parfumez si sa ii spun ca atunci cand ii se va face dor de mine sa il miroase si o sa se simta mult mai bine.
Numai ca dimineata nu aveam nicio idee de ce sa ii atarn de gat. Cercei? Nuuu! Bratara? Nuu. Si i-am prins in piept o brosa mare si colorata, pe care am parfumat-o si de care a fost tare incantat.
Aveam emotii: daca nu sta? Daca vrea sa stau pe hol? Ei, asta e, am net, pot lucra un pic de acolo, numai ca a fost asa de incantat ca el ramane si ca are brosa purtatoare de noroc incat am profitat, ne-am pupat, i-am promis ca ma duc sa ii cumpar iaurtul ala dorit de dimineata si ca vin repede sa il iau.
Si m-am tinut de promisiune: in 2 ore cat l-am lasat am facut ceva cumparaturi, am si ajuns acasa sa lucrez ceva iar la 12 nu mai aveam stare. M-am dus sa il iau fara sa ma sune nimeni de la gradinita, eram emotionata, ma si gandeam cat e el de fain sa stea atata timp fara sa ma sune?
Ma astepta pe scaunel, cu lucrarea zilei in fata, un exercitiu despre asemanari si deosebiri, mandru si fericit ca am venit repede.
Nici n-am apucat sa il schimb ca imi si povesteste:
- Am batut o fetita! Si am si tipat la ea
- De ce? Erai suparat pe mine?
- Nuu, nu voiam sa vorbesc cu ea si eram trist ca m-ai lasat aici.
- Ok, te inteleg, dar ai vazut ca am venit sa te iau. (Zic, halt, urmeaza sigur o crizaaaaa, sa ma pregatesc)
Si chiar asa, dupa ce a iesit din gradinita, incepe sa loveasca cu piciorul, sa vorbeasca tare si nervos, sa tipe la trecatori si sa izbucneasca ca vrea sa se arunce in balti. Eu, in timpul asta, il ascult si il las sa se descarce, presimteam ca va urma ceva de genul asa. Il las in cateva balti mici, dar in cele mari il opresc, incepe sa plangaaaa de mama focului, il intreb daca e inca suparat ca l-am lasat la gradinita, el nu si nu, ca vrea in balti, pana cand, fix in usa apartamentului imi zice, stergandu-si lacrimile ca nu mai vrea maine la gradinita, eu sa nu il mai las acolo si sa stam acasa.
Dupa care ii trece. Dupa care imi zic cat de bine merge comunicarea nonviolenta cand ai nervi tari si esti pregatit pentru asta, si cat de nepregatiti sunt copiii pentru social.
Habar nu am cat si cum va rezista la gradinita, incerc sa il las cat vrea sa stea si pana nu mai are deloc chef, am cele mai mici asteptari de data asta si sunt mult mai pregatita sa am rabdare si sa il ascult. Si zic in continuare ca baietii vor in social mult mai tarziu decat fetele si in niste conditii mult mai sensibile si cu mai multa rabdare.
Va continua...
8 comentarii:
Sa stii ca te citesc cu sufletul la gura, caci-desi stiu ca "nu-s doi la fel"- incerc sa ma pregatesc pentru ce va urma.
Sunt total de acord ca baietii vor in social mult mai tarziu si ca e mai greu. Il vad pe-al meu. Il vad ce greu (comparativ cu multele fete pe care le au ale mele prietene..) invata si tandretea si socializarea si..d-astea, de finete. El le invata, in timp ce la ele e cumva..instinct..
Geniala ideea cu brosa. Cand va fi cazul, o voi imprumta, caci chiar mi se pare foarte tare (da, ma repet!)
Probabil ca-mi voi lua concediu cand va incepe...ca sa fiu gata in orice moment sa zbor pana acolo...
Pffff..greu, nenica...
Cred ca tre' sa ma potolesc si sa nu ma ambalez de acum pentru ce va fi peste 7-8luni, dar..nu-mi iese! :(
Noi avem 5 luni de gradinita. Fix cu acelasi mod de comportament la inceput. Si pe la mijloc. O sa fie si mai si decat acum, dar presupun ca stii. A. sta tot pana la pranz,dar tot intreaba in fiecare zi cand vin sa il iau. S-a obisnuit greu cu altii fara sa ma aiba in preajma (deh, 3 ani si un pic lipit de mine nu-s de colo). Si a fost suparat, venea si ma lovea cand nici nu ma asteptam. Si eu eram pregatita sa renunt, dar vad ca a mers spre bine, in sensul in care chiar merge cu placere. Adica m-a carat la gradi pana si in zilele alea cu viscol :))
@Vio: s-ar putea sa ai surprize placute, insa eu cred ca mai aproape de 3 ani e mai safe. Uite, poate te ajuta ce mai scrie Speranta Farca despre asta: http://speranta.farca.ro/mergem-la-gradi-fara-plans-si-jale/. Si mai are pe site texte despre gradinita.
@alinaD: oh, daa, ma astept la foartee multe tantrumuri si iesiri, ma pregatesc intens psihic:). bafta si vouaa!
E bine, Del, te-ai tinut tare, felicitari! Sa vedem maine cu ce-l mai convingeti. :) va tin pumnii!
Citesc la tine si descopar io ceva:))
Eu îi dădeam un elastic de păr, să-l țină la mână pe post de brățară. Chiar și acum mai facem câteodată asta, ne alintăm. :)
Delia, multumesc pentru link. Foarte util! Imi confrima ceea ce deja gandeam: ca sunt cateva conditii esentiale care ar fi bine sa fie indeplinite pentru a fi ok in colectivitate.
In toamna va avea 3 ani fara vreo 2 luni, de aceea ne gandim la toamna, in niciun caz mai devreme.(am avut o tentativa esuata lamentabil...mai demult...asa ca stiu din proprie experienta ca daca nu e pregatit, mai bine nu merge..) Pana atunci... va citesc pe voi, cele care deja treceti prin asta. Si..invat! :)
Mara, buna idee cu elasticul, chiar ne intrebam ce sa ii mai dau maine. Azi a avut o brosa bufnita:)! Maine poate ii lasa ta-su ceva, ca tot il laa el la gradinita.
Trimiteți un comentariu